Radicalizarea politică la care a fost supusă societatea românească din 2005 încoace ne-a relevat nebănuite tare caracteriale ale unor oameni care, până mai ieri, păreau modele de excelenţă profesională şi socială. Ne-am trezit că, în urma unor intervenţii publice elucubrante, suntem obligaţi să reevaluăm personalităţi care, până în momentul nefericitelor lor exhibări, ni se păruseră fiinţe excepţionale, total dedicate activităţilor lor, incapabile de meschinărie, maliţiozitate, josnice interese şi grosolane tentative de a-şi realiza aceste ignobile ţeluri.
În pofida neprincipialelor dispute dintre diferitele facţiuni ale societăţii româneşti, în dauna situaţiilor tragicomice în care prietenii sau membrii aceloraşi familii puneau între ei bariere politice de netrecut şi îşi întorceau spatele, se ocărău sau, mai grav,
