Agenda naţională

Auzim de câteva săptămâni bune, dinspre diferite persoane şi destul de des, despre aşa-zisa agendă naţională. În fapt, politicienii încearcă să ne convingă că anumite demersuri politice trebuie făcute rapid, cu maximum de celeritate. Foarte bine, ar trebui să spunem noi la unison, fără să căutăm nod în papură unor oameni care, iată, după ce ne-au dezamăgit prin indolenţa lor, se apucă să facă ceva - orice - pentru a-şi justifica câştigurile grăsuţe, privilegiile ostentative, locul comod şi nemeritat din sânul societăţii.

Totuşi, atunci când ni se aduce la cunoştinţă care sunt priorităţile naţionale în viziunea oamenilor de stat care ne diriguiesc, ne dăm seama că agenda naţională are un înţeles extrem de relativ, diferit pentru fiecare grupare politică, altfel pentru fiecare politician, osebit fiecărui cetăţean şi, ceea ce mă doare cel mai tare, aproape necoplanar în ceea ce mă priveşte.

Filmul românesc

Zilele acestea se desfăşoară Festivalul Internaţional de Film Transilvania, TIFF în acronimul englezit, ca să dea bine la auzul fin al cârnăciorilor umani oploşiţi pe lângă un astfel de eveniment, mai degrabă monden şi superficial, decât artistic şi profund. De pe întâi iunie până pe doisprezece iunie la Cluj-Napoca şi de pe cincisprezece iunie până pe nouăsprezece iunie la Sibiu.

De la capăt

Quasimodo a scris:
"Sincer să fiu, echipa Bosniei nu este nici astăzi mai brează şi cu greu pot numi fotbal besmeticele atacuri ale unor inşi la fel de lipsiţi de talent fotbalistic şi de fair-play precum sunt suporterii lor lipsiţi de civilitate şi inteligenţă."

Asta scriam în ultimul meu articol despre naţională şi, citind opiniile unor aşa-zişi specialişti din presa sportivă şi comentariile celor mai mulţi dintre microbişti, mă simţeam exasperat de nepriceperea lor. Multe aprecieri nefondate în lungi texte laudative la adresa unei echipe a Bosniei care, departe de a fi merituoasă, este mai degrabă şleahta unor ghiogari primitivi şi periculoşi.

Fierbe Banatul!

Foto preluată de pe site-ul Evenimentul Zilei

De ce fierbe, oameni buni?! Sau, mai exact, de ce fierbe acum, când lucrurile au intrat pe făgaşul lor firesc? De ce nu a sărit Timişoara în aer atunci când unul dintre cele mai insalubre şi ridicole personaje din ţara aceasta s-a aburcat în fruncea clubului de fotbal timişorean? De ce nu s-a dat Timişoara cu capul de toţi pereţii atunci când fotbalişti cu caractere microscopice, lipsiţi de scrupule şi certaţi definitiv cu moralitatea, au ajuns să fie lideri şi modele în echipa bănăţeană?