Înşelătoarele sondaje de opinie

Unul dintre cele mai aberante mijloace de furt al propriei căciuli pe care îl practică de ani buni unele partide politice este, fără îndoială, sondajul de opinie, comandat cu te miri ce prilej. Astfel, când ţi-e lumea mai dragă, afli şi te cutremuri că partidul care a comandat sondajul a devenit, nu se ştie de ce, gras şi frumos, viteaz şi numeros şi că bieţii contracandidaţi, după ce că erau vai de capul lor de urâţi, de corupţi, de demagogi, s-au trezit că nu mai au vlagă în ei nici cât să depăşească pragul electoral.

Tabuurile

Adesea ne trezim că se iscă grozavă zarvă mediatică atunci când se întâmplă ca vreo persoană notorie să rostească - în piaţa publică şi în gura mare - păreri care, deşi nu au un fundament argumentativ solid, din pricina frecvenţei situaţiilor de zi cu zi în care se confirmă, par că sunt realităţi, evidenţe, adevăruri. Toate instituţiile care taie frunză la câini, prefăcându-se că ne apără de discriminările la care suntem gata să ne supunem unii pe alţii din prostie, invidie, plictiseală, se scutură de plăcuta lene a făcutului de nimic şi purced la a-l înfiera pe nefericitul care s-a trezit că rosteşte cu voce tare ceea ce crede toată prostimea dar nu are curajul să spună.

La fel s-a întâmplat şi mai deunăzi când un chestor de prin poliţie s-a apucat să vorbească despre faptul că femeile i-ar încurca mai mult pe colegii burduhănoşi şi semianalfabeţi în lupta lor mereu pierdută cu infracţionalitatea şi... contraveţia.

Echipa naţională

A început campionatul. Chiar în timp ce scriu aceste rânduri se joacă al doilea meci din etapa a treia a campionatului abia început. CFR Cluj - Gaz Metan Mediaş(dacă nu s-o fi terminat). Dar, pentru că se joacă pe un post de televiziune pe care nu îl agreează firma de cablu RCS&RDS, nu pot să îl urmăresc.

Sincer să fiu, faptul că nu mai pot prinde canalul de sport GSP mă bucură. GSP era, pentru mine, unul dintre cele mai toxice canale de televiziune. Dependent de fotbal, nu puteam să renunţ la el de bunăvoie. Acum sunt mulţumit că nu mai este prezent în grila de programe a firmei de cablu şi că, obligat de situaţie, nu mai am acces la GSP. Parcă, dintr-o dată, aerul este mai puţin poluat, mai respirabil.

Vă mărturisesc că sunt în doliu odată cu desfiinţarea Universităţii Craiova.

Tristeţea profeţilor apocalipsei

Este deja un sport universal extrem de la modă printre băgătorii de seamă ai planetei să-şi încrunte frunţile în grimase superior-dojenitoare şi, după ce ne conving cât de imbecili suntem şi cât de geniali sunt ei, să purceadă la a ne anunţa, mai frust sau mai pastelat, în funcţie de bagajul literar al fiecăruia, armagedonul crizelor economico-financiare care se va prăvăli peste amărâţii de noi.

Desigur, faptul că, cel puţin cu ocazia acestei din urmă crize financiare, au nimerit-o oarecum, îi determină pe aceşti profeţi ai distrugerii venite pe cale bancară să capete mult mai multă atenţie din partea celor care văd şi nu pricep, aud şi nu înţeleg, adică a plebei vulgare şi televizace, dornice de senzaţii şocante pentru a-şi dezmorţi puţinii neuroni cerebrali viabili.

Disperarea când îţi vineee...

Sunt, de foarte multă vreme, contrariat de nărăvaşa mea structură pedagogică. Mă trezesc că, exasperat de nepriceperea semenilor mei, încep să-i dădăcesc, să-i învăţ, să le atrag atenţia asupra problemelor pe care le au şi erorilor pe care le fac, cu o râvnă care, mai apoi, la o judicioasă analiză, mă face să mă găsesc ridicol şi păgubos pentru propria-mi persoană.

Aş înţelege să fiu grijuliu faţă de traiul risipelnic şi inutil al celorlalţi dacă ei mi-ar fi apropiaţi. Rude, prieteni,... măcar amici.