Despre ţinuta exprimării publice

Unul dintre cele mai decadente spectacole pe care presa română ni le oferă astăzi este acela al ridicolului în care se trezesc oameni talentaţi, exemplari în ocupaţiile lor, în momentul în care lipsa de înţelegere a realităţii şi a propriilor lor limite îi determină ca, fără o prealabilă pregătire, să se abandoneze spunerii sau, şi mai rău, scrierii.

Atunci când o personalitate, celebră pentru realizările sale dintr-un domeniu, iese de pe tărâmul cert al cunoştinţelor sale şi se apucă să-şi expună părerile generale despre lume şi viaţă, de cele mai multe ori rezultatul este unul dezastruos pentru imaginea sa.

Filotimia bogatului

Unul dintre cele mai greţoase spectacole ale fiecărui sfârşit de an este cel pe care îl oferă generozitatea plesnind de ipocrizie a tuturor celor care, urlând - ca la nunţile cu daruri - cadourile pe care le fac amârâţilor, speră ori să-şi spele ruşini şi păcate pe care le-au săvârşit din greu de-a lungul anului, ori să acumuleze simpatie şi preţuire, mituind paupera societate, ori îşi îndestulează nevoia histrionică de admiraţie şi, mai ales, de autoadmiraţie, ori, mai rău, câştigă ceva bănuţi de pe urma unei atari activităţi.

Indiferent de scopurile lor reale, circul jalnic prin care sunt umiliţi în pieţele publice, cu deplinul şi perfid-onerosul aport al televiziunilor, oameni şi-aşa bătuţi de soartă şi împinşi de nevoi până la marginea abrutizării, umplu de scârbă şi de furie orice persoană care înţelege că, infinit mai de preţ decât mâna întinsă la nevoie, este modul discret în care această mână este întinsă.

Demnitatea acestor oameni, şi-aşa terfelită de societatea incapabilă să-şi înarmeze toţi membrii cu instrumente care să-i ferească de penurie şi marasm, este dizolvată şi neantizată de nişte măscărici insidioşi şi profitori care, cinic şi degradant, au ajuns astăzi în situaţia de a oferi pomeni, tocmai pentru că, în trecutul apropiat, au făcut tot posibilul să-i deposedeze, rapaci, de drepturile şi de bunurile lor pe cei care acum fac sluj la porţile generozităţii lor.

Bogaţii analfabeţi ai acestei naţii, fiinţe decrepite intelectual, dar extrem de viclene şi oportuniste, aceşti hoitari ai comunismului care, profitând de complicităţile vinovate cu sistemele politice mafiote postdecembriste, au reuşit să-şi aproprieze bunurile şi mijloacele de realizare a acestor bunuri,

Cui folosesc pseudo vedetele?

Un răspuns rapid, simplu, logic, de bun-simţ, este: nimănui. Aparent, nu există niciun motiv rezonabil pentru osârdia cu care sunt construite şi promovate personajele bălţate şi anoste cărora să li se ataşeze, pripit şi în total dezacord cu semantica, eticheta căzută în peiorativ şi în ridicol de vedetă. Cui să folosească târnosirea prin televiziuni şi prin redacţiile ziarelor şi revistelor a unor ipochimene care, afară de o artificială strălucire externă, nu dovedesc nici cele mai firave urme de miez, de profunzime, de spiritualitate şi raţionalitate? Cele mai multe astfel de fiinţe uluiesc doar prin deşănţata fatuitate cu care se exhibă şi se remarcă prin fenomenala neruşinare cu care astăzi îşi dau poalele peste cap şi mâine se arată indignaţi de peste capul poalelor altor pseudo vedete.

Despre box

Comentariile dinaintea meciului lui Lucian Bute cu jamaicanul Glen Johnson mă amuzaseră şi mă enervaseră ca de obicei. Pe de-o parte, cei care îl considerau pe Johnson un bătrânel venit la o ultimă reprezentaţie de complezenţă pentru a-şi asigura o pensioară rezonabilă, pe de altă parte, cei care cobeau cu meschină îngrijorare, afirmând că acest meci va fi cel mai dificil pentru pugilistul nostru.

Aşa că, atunci când timpul meciului s-a apropiat, din obişnuinţă, mi-am montat camera video în faţa încercatului meu televizor, ca să pot surprinde şi posta pe YouTube scontatul knock-out.

Urechism politic

Aş fi vrut să nu fiu obligat să scriu despre opoziţie. Pur şi simplu trăiesc senzaţia că, oricât de puţin aş adnota pe marginea absurdului în care se bălăcesc (fuduli) cei din opoziţie, le fac lor şi susţinătorilor lor o concesie care mă poziţionează în stare de dezamăgire faţă de sinele meu. Totuşi, ceea ce se întâmplă în Partidul Social Democrat de o vreme încoace este atât de aberant, încât, iată, nu pot să mă mai abţin de la a scrie câteva rânduri despre ei.

Din nou despre violenţă

Despre cea din sport, de această dată, mai ales că ieri seară am avut parte de un eveniment care, cel puţin în ceea ce priveşte meciurile din Liga I, nu s-a mai întâmplat.

Pe scurt, la meciul de etapă dintre echipele Petrolul Ploieşti şi Steaua Bucureşti, în momentul în care arbitrul a sancţionat un fault în careul ploieştean şi a decis lovitură de de pedeapsă de la 11 metri pentru Steaua, trei suporteri ai Petrolului au intrat pe terenul de joc, iar unul dintre ei a reuşit să ajungă în mijlocul jucătorilor şi, după ce l-a trosnit şi l-a scuipat pe nefericitul Galamaz (primul întâlnit din echipa stelistă) şi a purces să mai doboare câţiva, a fost adus la nivelul răcoros al ierbii de către jucătorii stelişti astfel ameninţaţi.

Pentru mine, om deprins cu violenţa fizică, martor şi protagonist al unor nenumărate evenimente fotbalistice (sic!) de acest gen în tinereţile mele tumultoase (ce vreţi?! ochi alunecoşi,... inimă zburdalnică...  ), întâmplarea în sine nu este interesantă prin prisma marelui pericol pe care l-ar reprezenta pentru sport - în special - şi pentru societate - în general - un astfel de eveniment cataclismic şi nu voi dori să vorbesc-scriu despre el din unghiul de vedere senzaţionalist din care este abordat de aşa-numita presă românească.

Un gest de normalitate?!

Fostul rege al României, Mihai, a fost invitat astăzi, 25 octombrie 2011, în plenul Parlamentului şi a ţinut un discurs cu ocazia zilei sale de naştere şi a împlinirii vârstei de 90 de ani.

S-a repetat atât de des, în ultimul timp, că invitarea în plenul Parlamentului a unui fost conducător al statului român, pentru a ţine un discurs, este un gest de normalitate într-o democraţie sănătoasă, încât eram hotărât să fiu martor telespectator al acestui eveniment solemn.

Derapaje şi accidente

Fabrica de scotocit în gunoi, în care s-a transformat o parte însemnată a presei româneşti, ne îndeasă până la saturaţie în conştiinţe un accident în care protagonist nefast şi controversat este chiar un om care face parte din această breaslă: domnul Huidu Şerban.

Dacă este să mă întrebaţi pe mine, domnul acesta nici nu există. Nu am avut niciodată răbdarea să privesc mai mult de câteva secunde la maimuţărelile prin care (şi) domnul Huidu distrează poporul, parazitându-l, în fapt. Într-o societate sănătoasă la cap, domnul Huidu nu ar putea fi altceva decât un simplu măscărici inofensiv şi... trist, în ultimă instanţă, la fel ca imensa masă de dive şi divi iţită în ultimul timp din somnul monstruos al gândirii acestui popor nevolnic.

Incriminarea cămătăriei

Una dintre ocupaţiile cele mai controversate ale lumii interlope din România este, fără îndoială, cămătăria. Generatoare de venituri enorme, scutită de impozitare, pauperizând până la insuportabil tocmai pe cei mai săraci dintre români şi fiind adesea însoţită de infracţiuni săvârşite cu sadism, cămătăria a ajuns un flagel al societăţii româneşti de astăzi.

Se pare că, în noul Cod Penal, cămătăria va fi incriminată aşa încât cămătarul (persoana care dă cu împrumut sume de bani pentru care pretinde şi percepe dobânzi) va fi pasibilă de închisoare de la şase luni la cinci ani, iar sumele de bani şi bunurile provenite din săvârşirea acestei infracţiuni vor fi confiscate.

Sigur, la o primă vedere, incriminarea cămătăriei pare un lucru cât se poate de corect.

Noua Republică - o construcţie politică fără şanse

Asistăm de ceva vreme la o avalanşă destul de bine dozată - ceea ce ar trebui să o facă suspectă - a unor afirmaţii care anunţă crearea unei mişcări civice de mare anvergură, care, odată înţepenită bine pe propriile principii şi pe oamenii fără de prihană care o vor iniţia şi susţine, va genera acea forţă politică quasi-imaculată de care, românii cu aspiraţii liberale, se pare că sunt însetaţi, înfometaţi, dornici.

Să ne amintim!

Fostul consilier prezidenţial şi ex-ministrul Muncii,

Înşelătoarele sondaje de opinie

Unul dintre cele mai aberante mijloace de furt al propriei căciuli pe care îl practică de ani buni unele partide politice este, fără îndoială, sondajul de opinie, comandat cu te miri ce prilej. Astfel, când ţi-e lumea mai dragă, afli şi te cutremuri că partidul care a comandat sondajul a devenit, nu se ştie de ce, gras şi frumos, viteaz şi numeros şi că bieţii contracandidaţi, după ce că erau vai de capul lor de urâţi, de corupţi, de demagogi, s-au trezit că nu mai au vlagă în ei nici cât să depăşească pragul electoral.

Tabuurile

Adesea ne trezim că se iscă grozavă zarvă mediatică atunci când se întâmplă ca vreo persoană notorie să rostească - în piaţa publică şi în gura mare - păreri care, deşi nu au un fundament argumentativ solid, din pricina frecvenţei situaţiilor de zi cu zi în care se confirmă, par că sunt realităţi, evidenţe, adevăruri. Toate instituţiile care taie frunză la câini, prefăcându-se că ne apără de discriminările la care suntem gata să ne supunem unii pe alţii din prostie, invidie, plictiseală, se scutură de plăcuta lene a făcutului de nimic şi purced la a-l înfiera pe nefericitul care s-a trezit că rosteşte cu voce tare ceea ce crede toată prostimea dar nu are curajul să spună.

La fel s-a întâmplat şi mai deunăzi când un chestor de prin poliţie s-a apucat să vorbească despre faptul că femeile i-ar încurca mai mult pe colegii burduhănoşi şi semianalfabeţi în lupta lor mereu pierdută cu infracţionalitatea şi... contraveţia.

Echipa naţională

A început campionatul. Chiar în timp ce scriu aceste rânduri se joacă al doilea meci din etapa a treia a campionatului abia început. CFR Cluj - Gaz Metan Mediaş(dacă nu s-o fi terminat). Dar, pentru că se joacă pe un post de televiziune pe care nu îl agreează firma de cablu RCS&RDS, nu pot să îl urmăresc.

Sincer să fiu, faptul că nu mai pot prinde canalul de sport GSP mă bucură. GSP era, pentru mine, unul dintre cele mai toxice canale de televiziune. Dependent de fotbal, nu puteam să renunţ la el de bunăvoie. Acum sunt mulţumit că nu mai este prezent în grila de programe a firmei de cablu şi că, obligat de situaţie, nu mai am acces la GSP. Parcă, dintr-o dată, aerul este mai puţin poluat, mai respirabil.

Vă mărturisesc că sunt în doliu odată cu desfiinţarea Universităţii Craiova.

Tristeţea profeţilor apocalipsei

Este deja un sport universal extrem de la modă printre băgătorii de seamă ai planetei să-şi încrunte frunţile în grimase superior-dojenitoare şi, după ce ne conving cât de imbecili suntem şi cât de geniali sunt ei, să purceadă la a ne anunţa, mai frust sau mai pastelat, în funcţie de bagajul literar al fiecăruia, armagedonul crizelor economico-financiare care se va prăvăli peste amărâţii de noi.

Desigur, faptul că, cel puţin cu ocazia acestei din urmă crize financiare, au nimerit-o oarecum, îi determină pe aceşti profeţi ai distrugerii venite pe cale bancară să capete mult mai multă atenţie din partea celor care văd şi nu pricep, aud şi nu înţeleg, adică a plebei vulgare şi televizace, dornice de senzaţii şocante pentru a-şi dezmorţi puţinii neuroni cerebrali viabili.

Disperarea când îţi vineee...

Sunt, de foarte multă vreme, contrariat de nărăvaşa mea structură pedagogică. Mă trezesc că, exasperat de nepriceperea semenilor mei, încep să-i dădăcesc, să-i învăţ, să le atrag atenţia asupra problemelor pe care le au şi erorilor pe care le fac, cu o râvnă care, mai apoi, la o judicioasă analiză, mă face să mă găsesc ridicol şi păgubos pentru propria-mi persoană.

Aş înţelege să fiu grijuliu faţă de traiul risipelnic şi inutil al celorlalţi dacă ei mi-ar fi apropiaţi. Rude, prieteni,... măcar amici.

Atentatele din Norvegia

Anders Behring Breivik. Numele ăsta va fi rostit nemăsurat mai mult decât cel al unui scriitor laureat al premiului Nobel. Acum, la doar câteva zile de la crima sa, se va vorbi despre el cu amestecate sentimente de scârbă, de compasiune, de ură, însă vă garantez că mulţi dintre cei care astăzi sunteţi oripilaţi de monstruozitatea faptelor sale veţi ajunge să-l consideraţi un vizionar a cărui luciditate asasină a devansat istoria cu câteva decenii, lăsându-vă să fiţi martori ai degenerării extreme a relaţiilor interumane din viitorul apropiat.

Nici nu mă gândesc să îmi aplec atenţia asupra teoriilor psihologice care încearcă să-l cuantifice pe acest nefericit.

Autismul judecătorilor

Zilele trecute, printr-un proiect multianual prezentat plenului Consiliului Superior al Magistraturii de către Comisia de Transparenţă şi Integritate   a CSM, formată din judecătorii Dănileţ, Neacşu, Şerban, ne-a fost făcută tuturor o demonstraţie de deplin şi imbecil autism social al acestei şleahte de paraziţi care s-au căţărat ca râia în cârca acestei naţii şi care o dijmuiesc cu osârdie şi consecvenţă.

Comisia de Transparenţă şi Integritate propune, nici mai mult, nici mai puţin, decât excluderea societăţii civile din CSM, cabinete în teritoriu pentru membrii CSM, întocmai ca parlamentarii, dreptul CSM de a numi toţi judecătorii, inclusiv pe cei de la Curtea Constituţională şi ca toţi judecătorii să aibă statut de demnitar încă de la judecătorie.

Raportul pe Justiţie al Comisiei Europene - un bilanţ anticipat

Comisia Europeană a emis Raportul anual pe justiţie privind progresele făcute de România în cadrul Mecanismului de cooperare si verificare marţi, 20 iulie, 2011. Nimic nou sub soare în ceea ce priveşte concluziile acestui raport care nu face altceva decât să întărească ceea ce se vede cu ochiul liber şi nepriceput chiar şi de la Bruxelles: lupta împotriva corupţiei este zădărnicită de mai toate instituţiile care ar trebui să fie vârfuri de lance în tranşeele acesrui război. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Parlamentul României, judecători de toate categoriile, fac ce fac şi îi scapă printre degeţelele grăsullii pe neprihăniţii noştri corupţi.

La aşa elevi, aşa profesori

Examenul de titularizare de anul acesta vine să augmenteze faptul că şcoala românească scoate pe bandă rulantă un sortiment onctuos, suficient şi impertinent de... filozof. Doar că, spre deosebire de filozofii cu liceu, fătaţi de şcoala medie românească, aceştia din urmă sunt filozofii cu diplome de facultate, iviţi în urma laboriosului proces de fentare a învăţăturii, a bunului simţ, a oricărui mecanism care ar putea să-i trezească din imbecilitate, prin care au trecut conştiincioşi   toţi aceia care au făcut rost de o diplomă de licenţă.

Supercupa României

Meciul de fotbal dintre Campioana ţării şi câştigătoarea Cupei României le-a adus faţă în faţă pe Oţelul Galaţi şi pe Steaua Bucureşti. Aflate la început de campionat 2011-1012 şi la sfârşit de pregătire de vară, cele două echipe fanion (teoretic) ale fotbalului autohton ne-au arătat cam ce fel de fotbal vom avea bucuria să admirăm şi în acest an. Plictisitor din punct de vedere tehnic, lipsit de spectaculozitate, meciul a fost câştigat de determinarea superioară a oţelarilor, de omogenitatea şi râvna lor. Parcă mai bine pregătiţi fizic decât colegii lor bucureşteni, cu o evidentă poftă de trofee, Oţelul din Galaţi a câştigat această supercupă printr-un gol înscris în minutul 14 al meciului de către Laurentiu Buş. Execuţie extraordinară, fentă spre stânga, intrare în interiorul terenului, şut plasat de la şaptesprezece metri în colţul lung, gol imparabil, însă singulară şi întâmplătoare după cum o vor arăta alte două lamentabile încercări ale fundaşului da la Galaţi.

Blestemata politizare

Cu ocazia meciului de box dintre Lucian Bute şi Jean Paul Mendy am fost martori ai celei mai intense campanii politice de presă, îndreptate împotriva instituţiilor de stat care au sprijinit organizarea evenimentului pugilistic în România şi a acelor persoane care s-au implicat activ în această gală de box.

Eu nu privesc de mult timp emisiuni ale televiziunilor Antena 2,3, sau Realitatea, însă am avut posibilitatea să văd câteva articole şi comentarii ale unor jurnalişti asociaţi ai acestor posturi de televiziune şi, mai ales, am avut nefericirea

Anonimatul

Forumurile ziarelor online sunt infectate de mesajele injurioase ale anonimilor vizitatori internauţi. De altfel, notorietatea unei publicaţii online, indiferent dacă este ziar, revistă, site personal,... creşte exponenţial dacă în subsolul postărilor, în spaţiul de comentarii, se desfăşoară lupte pe viaţă şi pe moarte, ale ironiilor, ale atacurilor la persoană, ale jignirilor, ale înjurăturilor...

Exasperaţi de mizeria care se scurge pe forumuri de ani buni, pentru că le este imposibil să plătească oameni doar pentru a epura forumurile articolelor în timp real şi pentru că în substratul cheagului de mucină existenţială, coagulat în subsolurile articolelor, cu greu îşi mai fac loc reacţii pertinente, mulţi dintre autorii articolelor nu mai citesc comentariile pe care le stârnesc scrierile lor.

Lucian Bute îşi păstrează titlul

Lucian Bute îl învinge pe pugilistul francez Jean Paul Mendy în runda a patra a primului meci pentru păstrarea centurii de campion pe care magnificul boxer român îl susţine în România. Lucian bute îşi apără, astfel, a opta oară titlul de campion mondial la categoria supermijlocie, în versiunea IBF, adăugându-şi cea de-a 29 victorie în palmaresul fără înfrângere şi cel de-al douăzeci şi patrulea KO.

Campionul nostru a plâns la sfârşitul meciului care pentru el a avut o însemnătate extraordinară.

Informaţia

Suntem un popor care nu duce lipsă de ştiri. De la ştirile politice de mare greutate până la ştirile mondene sau de alcov, asezonate cu tot felul de picanterii, suntem bombardaţi zilnic de sute de ştiri care încearcă să ne acapareze atenţia şi sa ne mâne, ca pe nişte vite, la staulul în care jupân este ratingul cras, mârşav, onctuos. Nu de ştiri ducem noi lipsă, ci, paradoxal, deşi ne copleşesc ştirile, ducem o acută lipsă de informaţii corecte.

Ne lipsesc cu desăvârşire ştirile plate, fruste, nealterate de subiectivismul vehiculelor lor umane şi ne găsim în situaţia confuză în care nu mai putem avea încredere în ceea ce vedem, în ceea ce auzim pe şi dinspre canalele de comunicare convenţionale.

Tributari ideii că plebea imbecilizată a televizacilor nu are nici timp, nici răbdare, nici glagore, pentru a analiza ştirile brute, nerafinate, toate canalele de informare s-au blindat cu personaje care ne furnizează informaţiile gata mestecate, pline de saliva propriilor lor optici, racordate şi ele, mimetic, la interesele celor care susţin material aceste canale de informare.

Astfel, informaţiile care, altfel, abia ar trebui să ne atragă atenţia, trecute prin oficinele redacţiilor, ajung la dispoziţia vulgului transformate în ştiri senzaţionale, în întâmplări capitele, în incidente cutremurătoare.

Colportată de la un mijloc de informare către altul, din ce în ce mai împodobită de explicaţiile pseudo-savante ale chibiţilor de profesie, informaţia se transformă într-o monstruoasă iraţionalitate, menită să atragă atenţia filozoafei noastre naţiuni care, într-un procent enorm, crede chiar şi în zilele noastre că Pământul este o planetă în jurul căreia Soarele se roteşte respectuos.

Eu nu am ce face cu părerile moderatorilor de emisiuni televizate. Nu îmi sunt trebuincioase puseurile de personalitate ale unor jurnalişti care, în lungi emisiuni de televiziune, ajung să vorbească mult mai mult decât invitaţii lor şi să ne oripileze cu puţinătatea priceperii lor şi a modului lor de interpretare.

Bacalaureat

Generaţia copy-paste şi-a dat cu stângul în dreptul la examenul de intrare printre filosofii cu diplome pe care-i produce şcoala românească de peste douăzeci de ani. Cum s-au înăsprit condiţiile de susţinere a examenului de bacalaureat, cum au început tânguielile, bocetele, scrâşnetul dinţilor... Vinovaţi, din perspectiva homunculilor născuţi de nişte paraziţi ignari şi crescuţi ca nişte paraziţi suficienţi, sunt profesorii, sistemul (sic!), ministrul, oricine, afară de ei înşişi, ceea ce, din orice unghi ai analiza, înseamnă că actualele tare sociale se vor perpetua măcar până la dispariţia fizică şi a acestei generaţii-rebut. Adică peste vreo cincizeci-şaizeci de ani.

Agenda naţională

Auzim de câteva săptămâni bune, dinspre diferite persoane şi destul de des, despre aşa-zisa agendă naţională. În fapt, politicienii încearcă să ne convingă că anumite demersuri politice trebuie făcute rapid, cu maximum de celeritate. Foarte bine, ar trebui să spunem noi la unison, fără să căutăm nod în papură unor oameni care, iată, după ce ne-au dezamăgit prin indolenţa lor, se apucă să facă ceva - orice - pentru a-şi justifica câştigurile grăsuţe, privilegiile ostentative, locul comod şi nemeritat din sânul societăţii.

Totuşi, atunci când ni se aduce la cunoştinţă care sunt priorităţile naţionale în viziunea oamenilor de stat care ne diriguiesc, ne dăm seama că agenda naţională are un înţeles extrem de relativ, diferit pentru fiecare grupare politică, altfel pentru fiecare politician, osebit fiecărui cetăţean şi, ceea ce mă doare cel mai tare, aproape necoplanar în ceea ce mă priveşte.

Filmul românesc

Zilele acestea se desfăşoară Festivalul Internaţional de Film Transilvania, TIFF în acronimul englezit, ca să dea bine la auzul fin al cârnăciorilor umani oploşiţi pe lângă un astfel de eveniment, mai degrabă monden şi superficial, decât artistic şi profund. De pe întâi iunie până pe doisprezece iunie la Cluj-Napoca şi de pe cincisprezece iunie până pe nouăsprezece iunie la Sibiu.

De la capăt

Quasimodo a scris:
"Sincer să fiu, echipa Bosniei nu este nici astăzi mai brează şi cu greu pot numi fotbal besmeticele atacuri ale unor inşi la fel de lipsiţi de talent fotbalistic şi de fair-play precum sunt suporterii lor lipsiţi de civilitate şi inteligenţă."

Asta scriam în ultimul meu articol despre naţională şi, citind opiniile unor aşa-zişi specialişti din presa sportivă şi comentariile celor mai mulţi dintre microbişti, mă simţeam exasperat de nepriceperea lor. Multe aprecieri nefondate în lungi texte laudative la adresa unei echipe a Bosniei care, departe de a fi merituoasă, este mai degrabă şleahta unor ghiogari primitivi şi periculoşi.

Fierbe Banatul!

Foto preluată de pe site-ul Evenimentul Zilei

De ce fierbe, oameni buni?! Sau, mai exact, de ce fierbe acum, când lucrurile au intrat pe făgaşul lor firesc? De ce nu a sărit Timişoara în aer atunci când unul dintre cele mai insalubre şi ridicole personaje din ţara aceasta s-a aburcat în fruncea clubului de fotbal timişorean? De ce nu s-a dat Timişoara cu capul de toţi pereţii atunci când fotbalişti cu caractere microscopice, lipsiţi de scrupule şi certaţi definitiv cu moralitatea, au ajuns să fie lideri şi modele în echipa bănăţeană?

Degradeu... caracterial

Am citit prin presa online şi am şi văzut şi câteva clipuri cu o emisiune televizată în care prim-ministrul României a fost pus într-o situaţie umilitoare de un moderator al unui post de televiziune. Nimic mai obişnuit într-o epocă în care campaniile de presă împotriva instituţiilor statului au ajuns - pe bună dreptate, cred eu - să fie considerate vulnerabilitate în Strategia de Apărare a Ţării, document emis de Consiliul Superior de Apărare a Ţării.

Eu nu pot să înţeleg de ce acceptă oamenii politici (orice om raţional) să mai meargă într-o locantă (atenţie, analfabeţi! nu locaţie! cuvântul locaţie nu înseamnă ceea ce credeţi dumneavoastră! )

Oţelul Galaţi - campioană

S-a săvârşit campionatul intern de fotbal. Abia răzbătând de sub stratul gros de mizerie caracterială al trepăduşilor care infestează această industrie, fotbalul românesc a fost înfrânt încă o dată, fără putinţă de tăgadă şi fără şanse de revenire.

În condiţiile date, aşa cum preconizam toţi cei care înţelegem cât de cât jocul în sine şi fenomenul din spatele lui, echipa lui Marius Stan şi a lui Dorinel Munteanu a reuşit performanţa de a duce cupa campionilor diviziei principale de fotbal la Galaţi, în Moldova, pentru întâia dată de la inventarea fotbalului pe mioriticele plaiuri. Fără îndoială, indiferent de calitatea îndoielnică a competiţiei şi a fiinţelor care parazitează acest sport, fotbaliştii muncitori şi norocoşi ai lui Dorinel Munteanu merită felicitări şi aplauze.

Partidul Democrat Liberal

Alegerile interne din Partidul Democrat Liberal se vor solda cu victoria preconizată a susţinătorilor actualului prim-ministru şi, pe cale de consecinţă, cu continuarea funcţionării Guvernului în parametrii cu care ne-am obişnuit.

Pentru mine, faptul că (în ciuda scăderii dramatice a încrederii electoratului) din Partidul Democrat Liberal nu au dezertat oportuniştii se traduce prin aceea că Guvernul a ştiut să distribuie cu inteligenţă resursele bugetare.

„Nu concep civilizaţia europeană fără creştinism“

Dialog cu Adrian Papahagi, consilier al ministrului Afacerilor Externe :
„Nu concep civilizaţia europeană fără creştinism“

Doar o societate creştină, de oameni liberi, demni şi egali ar putea grăbi reaşezarea valorilor în România. Demolarea lumii româneşti în cei 50 de ani de comunism şi de ateism, de fapt, nu poate fi depăşită printr-un "salt" în vidul consumist. Pentru cărturar, "căutarea lui Dumnezeu împlineşte şi transcende totodată idealul cunoaşterii", accentuează tânărul cărturar Adrian Papahagi. Generaţia sa, care cuprinde o mulţime de cărturari cu nume certe, dacă "va şti să fie conservatoare şi să îmbine corecta înrădăcinare în tradiţia neamului cu înţelegerea mersului lumii şi, în principal al Europei, ar putea să reediteze miracolul interbelic", mai spune domnia sa.

România şi spaţiul Schengen

"Comisia de libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a Parlamentului European (LIBE) a adoptat luni seară raportul Coelho cu privire la extinderea spaţiului Schengen, document ce arată că România şi Bulgaria au demonstrat că sunt suficient de pregătite pentru aplicarea integrală a prevederilor acquis-ului Schengen într-o manieră satisfăcătoare." (Agerpres)

Într-un articol împănat din greu cu aberantă şi vâscoasă visceralitate, domnul Popescu Cristian Tudor, acest greţos Torquemada al jurnalismului românesc, afirma că Franţa şi Germania, prin şefii lor de stat, au dreptate să se împotrivească aderării României la spaţiul Schengen, pe motive de corupţie a vameşilor români, motive care s-au dovedit întemeiate odată cu arestările făcute printre angajaţii vămilor din România.

Greii... de cap

Domnul Botiş Ioan Nelu, ministrul Muncii, şi-a dat demisia după ce prin presă au început să apară informaţii despre un probabil conflict de interese în care s-ar fi aflat. După ce ieri încercase marea cu degeţelele grăsoase, spunând că aşteaptă rezultatul unei anchete a Agenţiei Naţionale de Integritate, domnul cu trei rânduri de cefe s-a hotărât, în mărinimia domniei sale, să ne onoreze cu o demisie care este mai degrabă ruşinoasă şi jenantă.

Căinţă sau .... lamentare...?!

Am citit un articol pe care vi-l recomand şi vouă ca să-l putem comenta. Iată-l:
"Eram deja casatorit si aveam trei copii. Aceasta este povestea unui barbat care isi gaseste iubirea in afara casniciei. Sunt sortite pierii iubirile imposibile? Cine este victima unei astfel de intamplari? Copiii sunt ei, cei care sufera cel mai tare?
Am avut doua familii, doua realitati. In prima mea realitate aveam trei preadolescenti si responsabilitatea de a le oferi cel mai bun impuls pentru viata, fie ca asta insemna sa ii ajut la teme sau sa le dau sfaturi pentru problemele lor.

Campionatele Europene de Gimnastică - Berlin 2011

Desfăşurate la Berlin, Campionatele Europene de Gimnastică din acest an au adus din nou motive de bucurie în ţara noastră. Cu cele şase medalii cucerite de sportivii români (trei de aur, două de argint, una de bronz), România se clasează pe locul doi într-o competiţie a naţiunilor, aflânduse în urma Rusiei şi devansând echipa ţării gazde, Germaniei.

Aur: Sandra Izbaşa (sărituri, sol), Flavius Koczi (sol),
Argint: Diana Chelaru (sol), Flavius Koczi (individual compus),
Bronz: Amelia Racea (individual compus)

Lucian Bute va boxa în România

Fotografie preluată de pe site-ul TVR

De şapte ori campion al categoriei supermijlocii în versiunea IBF, Lucian Bute afirmă că şi-a simţit conaţionalii aproape de fiecare dată când a urcat în ringul de box. Pentru a le mulţumi, Lucian şi-a dorit întotdeauna să boxeze aici, în România, într-un meci oficial în care să-şi pună centura în joc.

Despre creierele (sic!) plecate

În ultima vreme, parcă mai abitir ca în celelalte două decade de libertate şi de lamentări ale naţiunii noastre, auzim de la tot felul de ipochimene supra mediatizate un clişeu care ne dă fiori de neînţeleasă disperare şi ne produce o furie impotentă şi fără adresanţi bine definiţi. Ni se înstrăinează conaţionalii geniali, creierele excelente ale acestei ţări se duc în străinătate, acolo unde popoare mai puţin dotate cerebral decât mândra naţie română abia aşteaptă să le înregimenteze, pe bani mulţi şi trai pe vătrai!

Dacă ar fi să ne încordăm urechile la jelaniile unor comentatori avizaţi ai fenomenului, am putea afirma, fără urmă de îndoială, că, încolonaţi în cohorte dispreţuitor-cârtitoare, ne pleacă studenţii geniali, asezonaţi din belşug cu asupra de dotare intelectuală,

O nouă săptâmănă

Primăvara e frumoasă, chiar dacă oriunde te întorci vezi numai corupţie.
Primăvara rămâne anotimpul trezirii la viaţă, chiar dacă orice vezi la tv şi-n media înseamnă numai urâciune şi vulgaritate. Nu ştiu cum fac, dar mereu mă trezesc dezamăgită de poporul ăsta de ... nici nu mai zic ce gândesc! Destul păcătuiesc gândind, fac şi eu parte din acest popor.

Bătaie între bodyguarzi la (i)Realitatea TV

fotografie preluată de pe site-ul Evenimentul Zilei

Desigur, bătaia care s-a iscat ieri între bodyguarzii domnului Vântu Sorin Ovidiu şi cei ai domnului Ghiţă Sebastian ar putea fi catalogată drept un penibil episod al berbecelii quasi-permanente şi ridicole dintre aceşti prea numeroşi şi insalubri parvenţi autohtoni. În mod normal, o astfel de expunere grotescă a prostiei crase şi pretenţioase nu ar putea să îmi trezească niciun dram de interes.

În paranteză fie spus, eu comut imediat postul de televiziune dacă am ghinionul să mă întâlnesc cu astfel de personaje, atunci când privesc la televizor.

Caznele unei generaţii nefericite

Am trăit şi clipe mai bune în preajma echipei noastre naţionale de fotbal. Bosnia Herţegovina ar fi fost o victimă oarecare în timpul în care Gică Hagi conducea din teren echipa României. Bine că măcar cu amintirea ne putem lăuda!

Sincer să fiu, echipa Bosniei nu este nici astăzi mai brează şi cu greu pot numi fotbal besmeticele atacuri ale unor inşi la fel de lipsiţi de talent fotbalistic şi de fair-play precum sunt suporterii lor lipsiţi de civilitate şi inteligenţă. Doar că nu despre această echipă naţională vreau să scriu eu la acest trist moment, ci despre nefericiţii care ne reprezintă pe noi, pe români, despre aceşti băieţi care sunt lipsiţi şi de talent, şi de voinţă, şi de noroc.

Totul, dar absolut totul, a fost făcut prost pe lângă şi în sânul echipei naţionale!

Despre liderii de sindicat

Am o prejudecată exterem de vârtoasă legată de aşa-numiţii lideri de sindicat. Îi consider nişte paraziţi ostentativi, căţăraţi în cârca unui angajat român generic, care se complace în postura - ridicolă, dar facilă - de semianalfabet.

Dacă, profitând parţial de imensul timp pe care omul modern îl omoară de-a lungul unui singur an, angajatul român ar catadicsi să-şi însuşească minime cunoştinţe legate de Dreptul Muncii (de altfel, aceste cunoştinţe se prezumă a fi însuşite de orice angajat), rostul organizaţiilor sindicale şi al paraziţilor care le conduc s-ar volatiliza.

Batista pe ţambal

Orice politician român ştie că scandalurile, ale cărui protagonist de nefericită conjuncturădevine, nu au cum să îl sâcâie mai mult de câteva zilişoare pe care le va trece în răbojul puţinelor lui zile nefaste. Tot ceea ce are de făcut este să mimeze o detaşată nevinovăţie şi să îşi colporteze inepţiile şi slănina corporală dintr-un studio de televiziune într-altul, în speranţa, deloc deşartă, că va apărea un alt eveniment de importanţă crucială pentru plebea stupidă, aşa încât, aceasta, ca un suflet imens, naiv şi... deplin retardat, să-şi comute interesul imbeciloid către acest din urmă obiect strălucitor.

Etapa a XXII-a

Extaziaţi de reuşitele campionului nostru din Canada, Lucian Bute, şi miraţi că nu se găseşte nimeni s-o critice pe doamna Udrea Elena pentru că promovează România (şi) prin minunatul nostru boxer, era cât pe ce să uităm de campionatul nostru intern.

S-a mai desfăşurat o etapă şi, ca de obicei, inepţiile spuse anterior s-au prăvălit peste emitenţii lor şi i-au adus, momentan şi aparent, cu picioarele pe asfalt. Dar, iată rezultatele:

Gaz Metan Mediaş - Pandurii Tg. Jiu 2 - 0
Victoria Brăneşti - FC Timişoara 0 - 2
Gloria Bistriţa - Rapid Bucureşti 3 - 2
Oţelul Galaţi - Universitatea Cluj 3 - 0
Steaua Bucureşti - FC Vaslui 1 - 1
CFR Cluj - Sportul Studenţesc 2 - 0
Universitatea Craiova - Astra Ploieşti 1 - 1
Dinamo Bucureşti - FCM TG. Mureş 4 - 1
Unirea Urziceni - FC Braşov 1 - 1

Lucian Bute îşi apără titlul a şaptea oară

Sunt entuziasmat şi noaptea albă pe care am făcut-o îmi accentuează senzaţia de bucurie. Lucian Bute a reuşit - pentru a şaptea oară consecutiv - să-şi apere centura de campion la categoria supermijlocie, versiunea IBF.

Un palmares incredibil pentru campionul nostru de la Pechea: 28 de victorii dintre care 23 prin KO şi nicio înfrângere în cariera de profesionist. De data aceasta oponentul lui a fost irlandezul de treizeci şi cinci de ani, Brian Magee.

Lucian Bute reuşeşte să-l învingă prin KO pe irlandez în repriza a zecea, după ce îl mai trimisese la podea în două rânduri.

La sfârşitul reprizei a noua, mi-am dat seama că pugilistului nostru nu-i va mai lua mult timp să obţină victoria şi am înregistrat repriza a zecea şi momentul în care Lucian Bute l-a învins prin Knock Out tehnic pe Brian Magee.

Oare de ce oamenii aleg să se distrugă singuri?

Cu gândul încă la Crina şi mesajul ei de ieri, am primit un telefon de la o prietenă care, disperată, îmi spunea că soţul ei care locuieşte departe de ea (aici este o situaţie mai încâlcită: s-au căsătorit acum doi ani şi ea a rămas în oraşul ei pentru că are copii la liceu şi el a rămas în oraşul lui că mai avea câţiva ani pănă la pensie) a început să-şi vândă tot ce avea în casă, fără ca ea să ştie şi să o anunţe şi a început să arunce banii pe băutură. Totul s-a întâmplat într-o lună de zile iar ea nici măcar nu a bănuit până s-a dus la el, cum se ducea de obicei în weekend şi l-a găsit într-o mizerie de nedescris.

2012

Am găsit un articol pe Garbo şi mi-a plăcut. O să reiau câte lucruri din el aici şi o să adaug şi gândurile mele.
„Anul 2012 este cu siguranţă un an atipic, un an cardinal, un an cu o încărcătură extraordinară. În ciuda fluctuaţiilor haotice de energie, este foarte posibil să se realizeze o evoluţie spirituala a omenirii prin care condiţia spirituală tinde să se apropie de cea afectivă şi emoţională, iar dorinţele de natură imaterială cerinţele şi nevoile superioare spirituale să le înlocuiască pe cele materiale. Conform previziunilor maiaşe, planeta va renaşte într-o altă dimensiune spirituală, însă una mai elevată

Despre opinii

Ne trăim vieţile într-o lume care, prin mijloacele actuale de propagandă, încearcă să ne inoculeze ideea că persoanele care deţin informaţii sunt mai performante, mai eficiente, optim adaptate societăţii actuale. Dezavuez o astfel de părere, spunându-vă că teoria superiorităţii individului pe calea informării este denaturată, adaptată diletant, la un nivel de pricepere vulgar, simplist. Puteţi să vă îndopaţi cu informaţii gen Wiki Leaks până când veţi şti (sic!) totul despre dedesubturile murdare ale politicii mondiale şi, vă garantez, nu veţi deveni nici mai utili societăţii, nici mai independenţi faţă de ea,... nici unul sau unii dintre pionii principali ai lumii... La fel cum puteţi să nu ştiţi mai nimic despre lume şi viaţă şi să conduceţi comunităţi, partide, state... Sunt destule exemple în acest sens.

Despre presă

Dacă s-ar face un sondaj de opinie - printre oamenii care într-adevăr merită să aibă drept de vot - cu privire la grupul social cel mai viciat din România, sunt convins că, într-o covârşitoare majoritate, acea parte a populaţiei care ştie că Soarele nu se învârteşte în jurul Terrei ar arăta cu degetul, acuzator, către ceea ce numim eufemistic "clasă politică".

Într-o oarecare măsură, oamenii ar putea să aibă şi dreptate. Politicienii sunt, de douăzeci de ani, printre cele mai nenorocite plăgi ale acestei naţii.

Etapa a XXI-a

Rezultate:

Pandurii Tg.Jiu - Gloria Bistriţa 0 - 0
Victoria Brăneşti - Steaua Bucureşti 0 -1
Universitatea Cluj - Unirea Urziceni 4 - 2
FCM Tg.Mureş - Oţelul Galaţi 1 - 0
Rapid Bucureşti - Dinamo Bucureşti 0 - 0
Sportul Studenţesc - Gaz Metan Mediaş 0 - 1
FC Timişoara - Universitatea Craiova 4 - 0
Astra Ploieşti - CFR Cluj 1 - 1
FC Braşov - FC Vaslui 1 - 1

O nouă etapă, un nou scandal

S-a mai scurs o etapă din minunatul nostru campionat intern. Iată rezultatele:

Unirea Urziceni - FCM Tg. Mureş 0 -1
Dinamo Bucureşti - Pandurii Tg. Jiu 2 - 2
Oţelul Galaţi - Rapid Bucureşti 1 - 0
Gloria Bistriţa - Sportul Studenţesc 1 - 0
CFR Cluj - FC Timişoara 1 - 2
Gaz Metan Mediaş - Astra Ploieşti 0 -0
Steaua Bucureşti - FC Braşov 0 - 3
Universitatea Craiova - Victoria Brăneşti 1 - 1
FC Vaslui - Universitatea Cluj 2 - 0

Disidenţa de partid

Încurcate mai sunt căile democraţiei! Paradoxale şi contrariante mai pot părea ele unor fiinţe care, nedeprinse cu exigenţele pe care le implică dreptul la libera exprimare, la liberă expunere a propriei opinii, se trezesc în plină contradicţie chiar cu normele care instituie societatea democratică!

În această contradicţie se afla aşa-zişii reformişti din rândurile Partidului Democrat Liberal care, deşi sunt susţinătorii unor idei evident rezonabile, din cauza modului în care au ales să le prezinte şi să le impună colegilor lor mai conservatori, sunt în situaţia de a deveni, practic, contestatari de nădejde ai propriului partid.

Ţara judecătorilor corupţi

"Şeful Poliţiei de Frontieră Albiţa, cercetat în libertate. Decizia, luată de judecătoarea Viorica Costiniu."

Citesc titlul acesta şi, deşi am învăţat demult că sistemul juridic din România împarte cu dărnicie mai degrabă nedreptatea decât justeţea, tot simt cum îmi creşte pulsul şi cum mă cuprinde indignarea.

Din nefericire, trăim într-o ţară care este condusă de această tagmă de fonfi şi guşaţi care îşi spun judecători. Ne aflăm, din punct de vedere al sisemului social în care trăim, la mâna acestor paraziţi care îşi dau ifose de intelectuali şi care, instituţional, şi-au creat o redută legală, dar profund imorală, care îi face intangibili nu numai în faţa firavelor şi interpretabilelor legi, ci chiar în faţa neputinţei noastre de a le mai suporta pretenţiile financiare, opulenţa, privilegiile...

Mimi intelectuali

Oricât de prevăzător aş fi, aproape întotdeauna când am neşansa să îmi intersectez viaţa cu persoane care reuşesc să-şi escamoteze performant incultura, cad în greşeala de a mă "preda" lor şi, invariabil, sfârşesc prin a mă alege cu o uriaşă depresie atunci când îi dibuiesc.

În fapt, lucrurile se petrec cam după acelaşi tipic. Întâlnesc persoana într-un loc unde ea se află forţând imens limitele imposturii şi, indus în eroare de atenţia pe care mi-o arată, încep cu ea un dialog în care, voluntar, curtenitor şi disponibil, etalez, cu vervă şi cu defereţă, un întreg arsenal de argumente care să contureze şi să ranfoseze punctul sau punctele mele de vedere.

Bloguri

Rămân, de fiecare dată când mă aventurez să citesc bloguri ale altora, uimit de sărăcia de imaginaţie şi de vocabular, de absenţa celui mai elementar simţ al inhibiţiei, al autocenzurii, al îndoielii de sine, rămân stupefiat de lipsa desăvârşită de inteligenţă a celor care se folosesc (abuziv, cred eu) de posibilitatea aceasta de exprimare şi de comunicare.

Tot felul de "întârziaţi", fie că sunt demoazele bine "pârguite" de trecerea inutilă a anilor şi de excesele la care s-au dedat în deja îndepărtata tinereţe, fie că sunt domni "de bine" care, deşi reclamă studii superioare şi imens superioare, se văd "încurcaţi" de afurisitele de reguli gramaticale, fie că sunt juni cu bagaje de cunoştinţe nule şi cu pretenţii infinite, fie că sunt maturi care beneficiază doar de aparenţe şi care se complac în deplină ignoranţă,

A reînceput campionatul intern de fotbal

Pandurii Tg. Jiu - Oţelul Galaţi 0 - 3
Rapid Bucureşti - Unirea Urziceni 1 - 0
Sportul Studenţesc - Dinamo Bucureşti 0 - 1
F.C. Timişoara - Gaz Metan Mediaş 3 - 1
Universitatea Cluj - F.C. Braşov 1 - 1
Victoria Braneşti - C.F.R. Cluj 1 - 1
Universitatea Craiova - Steaua Bucureşti 0 - 1
F.C.M. Tg. Mureş - F.C. Vaslui 0 - 2
Astra Ploieşti - Gloria Bistriţa 1 - 0

Atacul cărţilor

Unul dintre viciile cele mai înrădăcinate în fiinţă-mi este nevoia de a intra în librării. De câte ori am ocazia, calc pragul câte unei librării şi iau pulsul societăţii, observând ce cărţi au mai apărut, ce cărţi se vând sau nu, ce cărţi sunt "vedete" şi care este motivul succesului lor (arta scriiturii, înţelepciunea revărsată din pagini, importanţa socială, economică, afectivă, politică, a mesajului cărţii...). Nu pot tăgădui că mă atrag librăriile şi pentru motive tactil-olfactive: sunt fascinat de textura fragedă şi de mirosul uşor înţepător al cărţilor proaspăt tipărite.

Hoţi care se dau loviţi politic

Nu voi face efortul să enumăr şi greşeala de a nominaliza. Sunt şi-aşa prea mulţi şi aplombul presei aservite politic de a-i spăla şi apreta pe cei din ograda proprie şi de a-i năclăi cu smoală şi tăvăli prin pene pe ceilalţi transformă prea ades nişte limbrici cu aspiraţii mafiote în adevărate pahiderme politice.

Sunt prea mulţi şi imposibilitatea acestei naţii (neobişnuite nici măcar cu apa şi săpunul, darămite cu analiza atentă a psihologiei indivizilor pe care-i deleagă să se ocupe de problemele lor obşteşti) de a înţelge responsabilitatea pe care o implică dreptul de a alege va crea premisele pentru noi apariţii fulminante în funcţii publice ale unor găinari care, după ce vor îmbrăca vremelnic aparenţa de gentelmeni, se vor întoarce, mai devreme sau mai târziu, la genuina lor insalubritate.