Șobolani pe un vapor care se scufundă

 Poate că un guvern demis și un președinte de țară care nu vrea să numească decât un premier cu susținere parlamentară vi se pare o situație de blocaj politic. De fapt, e situația unei țări acaparate de hoție, impostură și imbecilitate vulgară, în care se află România încă din anul 2012, când mitomanul vesel apărea pe firmamentul guvernării, ițit direct din oficina pestilențială Grivco. Exact de la căderea guvernului Ungureanu și de la pierderea pârghiilor de putere a lui Traian Băsescu, România trăiește în plină autocrație a prostiei pure, mârșave, vindicative și criminale. 

"Da', ce? Era bine până atunci?", veți observa, dumneavoastră, pe bună dreptate, întrebând retoric.

"Nu, nu era mai bine, dar vaporul plutea și ar fi putut fi reparat și reorientat din mers.", am să vă răspund. Exista speranța reabilitării și apucării unei căi pe care instituțiile de stat să nu fie anexe ale unei oligarhii retardate și cinice, în nevoia ei criminală de a se îmbogăți și a parazita peren națiunea.

Suntem șobolani pe un vapor care se scufundă, din 2012 încoace. Nu avem decât iluzia absurdă că ne putem salva, cocoțându-ne pe vreun obiect care nu se află, încă, sub apa mâloasă a corupției, căci, imediat, acest vremelnic gurgui de aparentă moralitate fi-va submers în oceanul rece și întunecat al interesului meschin și criminal al oligarhiei mafiotizate.

Nu acceptăm, în ruptul capului, că societatea românească este caracterizată de o sfântă și pietrificată prostie și că, practic, nu avem ce alege, atâta vreme cât sistemele nu sunt răsturnate și cei care le-au creat și perpetuat nu sunt înlăturați și trași drastic la răspundere pentru crimele lor.

Nu aveți de ales. Nu există partide care să nu fie mafiotizate și impresia că Bolojan sau USR sunt alternative este o dovadă că nu aveți capacitate intelectuală deplină și că ar trebui să nu mai votați niciodată. Bolojan și liberalii care-i stau în spate au făcut parte din USL și au devalizat România, cel puțin indirect, atâta timp cât au stat la putere, în timp ce USR și-a trădat propriul președinte de partid și s-a raliat unui independent despre care avea toate datele că este un om obedient sistemului mafiot, o nenorocită de coadă de topor a oligarhiei. Cum aș putea crede că "blocajul" pe care îl vedem este altceva decât o aparentă luptă între facțiuni ale aceluiași sistem mafiot?!

Gândiți-vă la ceea ce se întâmplă ca la un plan simplu, pus la cale de mafioți, imediat după ce au anulat alegerile din 2024! În USR au fost activați "infiltrații" și doamna Lasconi a fost mazilită. Apoi, domnul Dan a fost ales ca perenul "rău mai mic" și l-a așezat pe domnul Bolojan în poziția de premier, să redreseze economia și... să reducă corupția, măcar, dacă nu o va putea eradica. Bolojan, în loc să abroge privilegii și să blocheze hoții ale mafiei transpartinice, concomitent cu alte măsuri economice, a pornit jihadul suprataxării, impozitării excesive și amendării abuzive a populației și a mediului privat de afaceri, mediu privat care nu era afiliat/subordonat mafiei, notați-vă bine asta, căci nu toți privații au fost devalizați, ci doar cei care nu fac parte din structura mafiotă și nu-și plătesc "dările" periodice către sistemul oligarhic! Exact când să fie făcute legi care să stopeze furtul din bani publici, Bolojan și guvernul lui sunt demiși. 

Nu vi se pare că starea de "blocaj" politic convine exclusiv mafiei transpartinice și că este cumva regizată? Nu vi se pare că toți "actorii" din arena circului politic par mulțumiți de această aberantă paradigmă? Ba, vi se pare, așa-i? 

Insignifianță

Știți când mi-am dat seama că sunt insignifiant? Până în anul 2005, bănuiam doar că, indiferent de cât de interesați se arată oamenii de ceea ce faci, nu pun preț, cu adevărat, pe exteriorizările tale. Eram, totuși, convins că există un mic procent de oameni care, ca și mine, nu (te) laudă doar din complezență și care chiar se apleacă, cu atenție, asupra ideilor pe care le expui sub variate forme. Am scris chiar câteva texte în care "ochii turiști", opaci și superficiali, erau motiv al înstrăinării și însingurării unui om. Dar acel mic procent nu există. Sunt singur pe această dimensiune și chiar și eu mă opresc din călătoriile mele prin lumile altora.

Am căpătat deplină certitudine a propriei insignifianțe abia când am creat primele pagini online, primele site-uri, primele expuneri publice în lumea virtuală, iar lecția de viață cea mai adecvată mi-au servit-o tocmai cei apropiați, cei care se declarau mereu interesați, preocupați, la curent cu ceea ce expuneam.

Când, după ce le puneam la dispoziție un link cu activitatea mea și, la câteva zile sau săptămâni mi-l cereau din nou (atunci când discutam despre vreo temă pe care o lansasem (și) pe internet), îmi era clar că insignifianța mea era quasi-totală pentru acei oameni și că mimau doar "interesul enorm pe care mi-l purtau". Rude, prieteni, colegi...

La fel se întâmplă acum. Am "dispărut" de pe Facebook de o lună, însă am anunțat, cu mult timp înainte, că, dacă mi se vor cere date personale, voi renunța la cont și am pus la dispoziția tuturor adresa de e-mail și link către "locurile virtuale" unde mă voi muta. Am scris articole și am prezentat argumentele mele. Ei bine, deja mă sună amicii mei și mă întreabă: "unde ești?". Le spun că am "luat o pauză" și sunt consternat că, deși am discutat public - cu ei sau în prezența lor -, practic, par că nu mai au habar de acele discuții și (m-)au uitat cu totul, probabil, imediat. 

Fără îndoială, internetul te "smerește", oricât de notoriu ai fi și îți dai seama, dacă nu ești complet rupt de realitate, că, milioane de vizualizări dacă ai, ești de-o indignifianță quasi-totală, cei mai mulți uitându-se la tine doar ca la un "fapt divers", ci nicidecum ca la un "reper", așa cum te-au încredințat.

Aparența de "șah etern"

Nu aveam cum să conving susținătorii lui Nicușor Dan că el este omul sistemului corupt din România, după cum nu am cum să vă conving că tot ceea ce ați văzut în ultimul an de guvernare, nu este altceva decât o punere în scenă pentru a realiza situația actuală de blocaj politic și a perpetua status-quoul mafiei transpartinice care a acaparat România.

În fapt, Bolojan nu a reușit nimic din programul de stopare a risipei bugetare. După ce a lovit crunt populația, cu impozite mărite, cu taxe noi și amenzi aberante, atunci când a venit rândul închiderii robinetelor corupției, Bolojan și guvernul său "reformator" au fost demiși. 

Convenabil, nu? Oligarhia nu a fost atinsă în interesele sale, privilegiile magistraților se reinstaurează, robinetele bugetare rămân deschise către sistemul mafiot, așa cum au preconizat cu toți oligarhii și mafioții, încă de la anularea alegerilor, din 2024.

Dan - mână moartă - este încântat să blocheze situația în favoarea sistemului corupt și alegerile anticipate - pasul firesc într-o situație de blocaj politic, într-o democrație sănătoasă - sunt teribil de improbabile. 

Banii publici curg în direcțiile dorite, iar banii europeni devin, așa cum le place social-democraților și liberalilor corupți, doar promisiune. Populația este pauperizată în continuare și, de aceea, ușor manipulabilă, iar cei incomozi și guralivi sunt, practic, falimentați și obligați să emigreze.

Totuși, "frăția criminală" dintre oligarhia politică și mafia juridică este o monstruozitate neverosimilă și un cancer sistemic care au potențialul de a face România să dispară de pe harta lumii. Nu mi-am imaginat vreodată că Justiția va fi atât de coruptă și, mai ales, atât de profund pervertită de niște idioți și idioate care nu ar putea conduce nici măcar un "cârd de curci", ca să cităm o clasică în viață. Este incredibil! 

Spania: merituoasa campioană mondială la fotbal

Am urmărit acest Campionat Mondial, deși, faptul că el s-a petrecut (și) pe teritoriul clovnului terorist Trump, era cât pe ce să mă determine să nu mă uit. La Campionatul Mondial anterior, cel desfășurat în Qatar, în 2022, nu m-am uitat, așa încât nu ar fi fost nimic neobișnuit pentru mine.

Am toată aprecierea pentru această inimoasă echipă a Spaniei, care are jucători harnici, talentați și inteligenți, pe care îi felicit pentru această magnifică performanță, mai ales că au avut un arbitraj potrivnic, în această finală.

Arbitrajul, în general, a avut (prea) multe sincope și derapaje pentru o fază finală de Campionat Mondial și, în viitor, ar trebui făcut ceva pentru a uniformiza maniera de arbitraj și a oferi șanse egale tuturor echipelor participante la turneul final.

Echipa Spaniei face istorie în fotbal și, deși poate părea neverosimil, ținând cont de talia relativ mică a fundașilor iberici, ea nu a încasat decât un singur gol - în meciul cu echipa Belgiei -  de-a lungul acestui turneu final. Iată toate rezultatele Spaniei la acest Campionat Mondial, în turneul final:

1) Spania - Capul Verde  0 : 0

2) Spania - Arabia Saudită 4 : 0

3) Spania - Uruguay 1 : 0

4) Spania - Austria 3 : 0

5) Spania - Portugalia 1 : 0

6) Spania - Belgia 2 : 1

7) Spania - Franța 2 : 0

8) Spania - Argentina 1 : 0

Impresionant parcurs, mai ales că echipa campioană a lumii, în 2026, nu a ajuns în niciun meci la "loteria" loviturilor de la 11 metri. Felicitări și jos pălăria pentru fotbalul de calitate pe care l-au arătat! 

Semnele disoluției unei orânduiri social-politice: controlul și cenzura

Sistemele social-politice încep să moară atunci când apare antagonia ireconciliabilă între clasa conducătoare și marea masă a populațiilor. Când paraziții care conduc ajung să fie identificați cu sursa răului celor mulți, urmează falimentul societății respective.

Până atunci, însă, există niște etape, pe care oligarhia nu le poate sări: încercarea de control excesiv al maselor și cenzura sunt instrumentele propriei pierzanii a clasei parazite, pe care observăm că nici actuala plutocrație a planetei nu se poate abține să le utilizeze.

Grefate pe intenții aparent lăudabile, controlul și cenzura sunt crime săvârșite împotriva celor mulți și, mai devreme sau mai târziu, vor avea, inexorabil, efectul de bumerang care va duce la disoluția sistemelor politico-sociale care ajung și îndrăznesc să le utilizeze, după cum observăm, de-a lungul istoriei.

 În Europa actuală, controlul a fost introdus pe calea, aparent nobilă, a ajutorării persoanelor care se refugiau din calea războaielor. Terorismul islamic a fost adus intenționat în Uniunea Europeană și, în numele protejării cetățenilor împotriva acestui cancer social (vorbim despre terorismul islamic), au fost create legi noi, care să permită autorităților să controleze cât mai temeinic propriii cetățeni, dar nicidecum criminalii musulmani și enclavele de infracționalitate pe care islamiștii le-au creat pe toată suprafața Europei vestice. Au fost spulberate secretul corespondenței, secretul bancar, inviolabilitatea domiciliului, au crescut cheltuielile cu personalul coercitiv și cu dotările acestui personal etc., iar acest tip de legislație intruzivă pare să nu aibă limite, oligarhii inventând noi și noi mijloace de control.

Cenzura intră în viețile noastre, de asemenea, pe două căi, aparent rezonabile: protecția persoanelor vulnerabile împotriva "discursului urii" și protecția copiilor împotriva influenței negative a diferitelor rețele sociale. În fapt, plutocrații, disperați de posibilitatea de a-și pierde privilegiile, și-au creat instrumente de identificare și sancționare a celor care ar încerca să le expună public comportamentul abuziv, criminal și fărădelegile pe care le comit și să se organizeze prin intermediul acestor mijloace facile de interacțiune.

O perioadă, preconizez că vor reuși să își creeze și își ranforseze ideea că pot stăpâni lumea prin aceste instrumente, însă istoria este imuabilă și ne arată că, odată accesate, controlul abuziv și cenzura anunță eșecul inevitabil al orânduirii social-politice care le utilizează, ruperea de realitate a paraziților care conduc societatea și disoluția acelei orânduiri, bazate pe abuz și crimă, de cele mai multe ori, această răsturnare a regimului fiind înfăptuită prin... abuz, crimă, asasinat. "Începutul sfârșitului" acestei lumi este aievea, în proximitatea noastră, iar eu sper să prind timpurile pline de cruzime în care paradigma socială actuală va exploda! 

Revenim la RIO

Nu credeam că voi reactiva Revista Interactivă Online după atâta amar de vreme și nu mă așteptam ca .blogspot să mai funcționeze. Iată, însă, că revista este aici și, chiar dacă s-au întâmplat multe între timp, voi începe, din nou, să public texte aici, atunci când voi simți nevoia să o fac!

Am scris mult, în ultimii doi ani, pe Facebook, pe un Grup numit "Discuții - Socializare", însă, de aproximativ o lună, am renunțat la Facebook, fiindcă mi s-au cerut date personale în schimbul accesului.

Desigur, anticipasem momentul și mă retrăsesem, parțial, de pe Facebook. Pierderea de materiale jurnalistice este totală, fiindcă nu am avut răbdare să salvez articolele numeroase pe care le-am postat, însă, așa cum am aflat cu toții deja, punctele de vedere, indiferent ale cui sunt, nu mai interesează pe nimeni, peste ani și ani. 

Mă bucur că avem "etichete" și pot încadra postările și mă bucur că am un loc unde îmi voi putea așeza însemnările, opiniile, punctele de vedere!