Insignifianță

Știți când mi-am dat seama că sunt insignifiant? Până în anul 2005, bănuiam doar că, indiferent de cât de interesați se arată oamenii de ceea ce faci, nu pun preț, cu adevărat, pe exteriorizările tale. Eram, totuși, convins că există un mic procent de oameni care, ca și mine, nu (te) laudă doar din complezență și care chiar se apleacă, cu atenție, asupra ideilor pe care le expui sub variate forme. Am scris chiar câteva texte în care "ochii turiști", opaci și superficiali, erau motiv al înstrăinării și însingurării unui om. Dar acel mic procent nu există. Sunt singur pe această dimensiune și chiar și eu mă opresc din călătoriile mele prin lumile altora.

Am căpătat deplină certitudine a propriei insignifianțe abia când am creat primele pagini online, primele site-uri, primele expuneri publice în lumea virtuală, iar lecția de viață cea mai adecvată mi-au servit-o tocmai cei apropiați, cei care se declarau mereu interesați, preocupați, la curent cu ceea ce expuneam.

Când, după ce le puneam la dispoziție un link cu activitatea mea și, la câteva zile sau săptămâni mi-l cereau din nou (atunci când discutam despre vreo temă pe care o lansasem (și) pe internet), îmi era clar că insignifianța mea era quasi-totală pentru acei oameni și că mimau doar "interesul enorm pe care mi-l purtau". Rude, prieteni, colegi...

La fel se întâmplă acum. Am "dispărut" de pe Facebook de o lună, însă am anunțat, cu mult timp înainte, că, dacă mi se vor cere date personale, voi renunța la cont și am pus la dispoziția tuturor adresa de e-mail și link către "locurile virtuale" unde mă voi muta. Am scris articole și am prezentat argumentele mele. Ei bine, deja mă sună amicii mei și mă întreabă: "unde ești?". Le spun că am "luat o pauză" și sunt consternat că, deși am discutat public - cu ei sau în prezența lor -, practic, par că nu mai au habar de acele discuții și (m-)au uitat cu totul, probabil, imediat. 

Fără îndoială, internetul te "smerește", oricât de notoriu ai fi și îți dai seama, dacă nu ești complet rupt de realitate, că, milioane de vizualizări dacă ai, ești de-o indignifianță quasi-totală, cei mai mulți uitându-se la tine doar ca la un "fapt divers", ci nicidecum ca la un "reper", așa cum te-au încredințat.