Semnele disoluției unei orânduiri social-politice: controlul și cenzura

Sistemele social-politice încep să moară atunci când apare antagonia ireconciliabilă între clasa conducătoare și marea masă a populațiilor. Când paraziții care conduc ajung să fie identificați cu sursa răului celor mulți, urmează falimentul societății respective.

Până atunci, însă, există niște etape, pe care oligarhia nu le poate sări: încercarea de control excesiv al maselor și cenzura sunt instrumentele propriei pierzanii a clasei parazite, pe care observăm că nici actuala plutocrație a planetei nu se poate abține să le utilizeze.

Grefate pe intenții aparent lăudabile, controlul și cenzura sunt crime săvârșite împotriva celor mulți și, mai devreme sau mai târziu, vor avea, inexorabil, efectul de bumerang care va duce la disoluția sistemelor politico-sociale care ajung și îndrăznesc să le utilizeze, după cum observăm, de-a lungul istoriei.

 În Europa actuală, controlul a fost introdus pe calea, aparent nobilă, a ajutorării persoanelor care se refugiau din calea războaielor. Terorismul islamic a fost adus intenționat în Uniunea Europeană și, în numele protejării cetățenilor împotriva acestui cancer social (vorbim despre terorismul islamic), au fost create legi noi, care să permită autorităților să controleze cât mai temeinic propriii cetățeni, dar nicidecum criminalii musulmani și enclavele de infracționalitate pe care islamiștii le-au creat pe toată suprafața Europei vestice. Au fost spulberate secretul corespondenței, secretul bancar, inviolabilitatea domiciliului, au crescut cheltuielile cu personalul coercitiv și cu dotările acestui personal etc., iar acest tip de legislație intruzivă pare să nu aibă limite, oligarhii inventând noi și noi mijloace de control.

Cenzura intră în viețile noastre, de asemenea, pe două căi, aparent rezonabile: protecția persoanelor vulnerabile împotriva "discursului urii" și protecția copiilor împotriva influenței negative a diferitelor rețele sociale. În fapt, plutocrații, disperați de posibilitatea de a-și pierde privilegiile, și-au creat instrumente de identificare și sancționare a celor care ar încerca să le expună public comportamentul abuziv, criminal și fărădelegile pe care le comit și să se organizeze prin intermediul acestor mijloace facile de interacțiune.

O perioadă, preconizez că vor reuși să își creeze și își ranforseze ideea că pot stăpâni lumea prin aceste instrumente, însă istoria este imuabilă și ne arată că, odată accesate, controlul abuziv și cenzura anunță eșecul inevitabil al orânduirii social-politice care le utilizează, ruperea de realitate a paraziților care conduc societatea și disoluția acelei orânduiri, bazate pe abuz și crimă, de cele mai multe ori, această răsturnare a regimului fiind înfăptuită prin... abuz, crimă, asasinat. "Începutul sfârșitului" acestei lumi este aievea, în proximitatea noastră, iar eu sper să prind timpurile pline de cruzime în care paradigma socială actuală va exploda!