Atentatele din Norvegia

Anders Behring Breivik. Numele ăsta va fi rostit nemăsurat mai mult decât cel al unui scriitor laureat al premiului Nobel. Acum, la doar câteva zile de la crima sa, se va vorbi despre el cu amestecate sentimente de scârbă, de compasiune, de ură, însă vă garantez că mulţi dintre cei care astăzi sunteţi oripilaţi de monstruozitatea faptelor sale veţi ajunge să-l consideraţi un vizionar a cărui luciditate asasină a devansat istoria cu câteva decenii, lăsându-vă să fiţi martori ai degenerării extreme a relaţiilor interumane din viitorul apropiat.

Nici nu mă gândesc să îmi aplec atenţia asupra teoriilor psihologice care încearcă să-l cuantifice pe acest nefericit.

Autismul judecătorilor

Zilele trecute, printr-un proiect multianual prezentat plenului Consiliului Superior al Magistraturii de către Comisia de Transparenţă şi Integritate   a CSM, formată din judecătorii Dănileţ, Neacşu, Şerban, ne-a fost făcută tuturor o demonstraţie de deplin şi imbecil autism social al acestei şleahte de paraziţi care s-au căţărat ca râia în cârca acestei naţii şi care o dijmuiesc cu osârdie şi consecvenţă.

Comisia de Transparenţă şi Integritate propune, nici mai mult, nici mai puţin, decât excluderea societăţii civile din CSM, cabinete în teritoriu pentru membrii CSM, întocmai ca parlamentarii, dreptul CSM de a numi toţi judecătorii, inclusiv pe cei de la Curtea Constituţională şi ca toţi judecătorii să aibă statut de demnitar încă de la judecătorie.

Raportul pe Justiţie al Comisiei Europene - un bilanţ anticipat

Comisia Europeană a emis Raportul anual pe justiţie privind progresele făcute de România în cadrul Mecanismului de cooperare si verificare marţi, 20 iulie, 2011. Nimic nou sub soare în ceea ce priveşte concluziile acestui raport care nu face altceva decât să întărească ceea ce se vede cu ochiul liber şi nepriceput chiar şi de la Bruxelles: lupta împotriva corupţiei este zădărnicită de mai toate instituţiile care ar trebui să fie vârfuri de lance în tranşeele acesrui război. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Parlamentul României, judecători de toate categoriile, fac ce fac şi îi scapă printre degeţelele grăsullii pe neprihăniţii noştri corupţi.

La aşa elevi, aşa profesori

Examenul de titularizare de anul acesta vine să augmenteze faptul că şcoala românească scoate pe bandă rulantă un sortiment onctuos, suficient şi impertinent de... filozof. Doar că, spre deosebire de filozofii cu liceu, fătaţi de şcoala medie românească, aceştia din urmă sunt filozofii cu diplome de facultate, iviţi în urma laboriosului proces de fentare a învăţăturii, a bunului simţ, a oricărui mecanism care ar putea să-i trezească din imbecilitate, prin care au trecut conştiincioşi   toţi aceia care au făcut rost de o diplomă de licenţă.

Supercupa României

Meciul de fotbal dintre Campioana ţării şi câştigătoarea Cupei României le-a adus faţă în faţă pe Oţelul Galaţi şi pe Steaua Bucureşti. Aflate la început de campionat 2011-1012 şi la sfârşit de pregătire de vară, cele două echipe fanion (teoretic) ale fotbalului autohton ne-au arătat cam ce fel de fotbal vom avea bucuria să admirăm şi în acest an. Plictisitor din punct de vedere tehnic, lipsit de spectaculozitate, meciul a fost câştigat de determinarea superioară a oţelarilor, de omogenitatea şi râvna lor. Parcă mai bine pregătiţi fizic decât colegii lor bucureşteni, cu o evidentă poftă de trofee, Oţelul din Galaţi a câştigat această supercupă printr-un gol înscris în minutul 14 al meciului de către Laurentiu Buş. Execuţie extraordinară, fentă spre stânga, intrare în interiorul terenului, şut plasat de la şaptesprezece metri în colţul lung, gol imparabil, însă singulară şi întâmplătoare după cum o vor arăta alte două lamentabile încercări ale fundaşului da la Galaţi.

Blestemata politizare

Cu ocazia meciului de box dintre Lucian Bute şi Jean Paul Mendy am fost martori ai celei mai intense campanii politice de presă, îndreptate împotriva instituţiilor de stat care au sprijinit organizarea evenimentului pugilistic în România şi a acelor persoane care s-au implicat activ în această gală de box.

Eu nu privesc de mult timp emisiuni ale televiziunilor Antena 2,3, sau Realitatea, însă am avut posibilitatea să văd câteva articole şi comentarii ale unor jurnalişti asociaţi ai acestor posturi de televiziune şi, mai ales, am avut nefericirea

Anonimatul

Forumurile ziarelor online sunt infectate de mesajele injurioase ale anonimilor vizitatori internauţi. De altfel, notorietatea unei publicaţii online, indiferent dacă este ziar, revistă, site personal,... creşte exponenţial dacă în subsolul postărilor, în spaţiul de comentarii, se desfăşoară lupte pe viaţă şi pe moarte, ale ironiilor, ale atacurilor la persoană, ale jignirilor, ale înjurăturilor...

Exasperaţi de mizeria care se scurge pe forumuri de ani buni, pentru că le este imposibil să plătească oameni doar pentru a epura forumurile articolelor în timp real şi pentru că în substratul cheagului de mucină existenţială, coagulat în subsolurile articolelor, cu greu îşi mai fac loc reacţii pertinente, mulţi dintre autorii articolelor nu mai citesc comentariile pe care le stârnesc scrierile lor.

Lucian Bute îşi păstrează titlul

Lucian Bute îl învinge pe pugilistul francez Jean Paul Mendy în runda a patra a primului meci pentru păstrarea centurii de campion pe care magnificul boxer român îl susţine în România. Lucian bute îşi apără, astfel, a opta oară titlul de campion mondial la categoria supermijlocie, în versiunea IBF, adăugându-şi cea de-a 29 victorie în palmaresul fără înfrângere şi cel de-al douăzeci şi patrulea KO.

Campionul nostru a plâns la sfârşitul meciului care pentru el a avut o însemnătate extraordinară.

Informaţia

Suntem un popor care nu duce lipsă de ştiri. De la ştirile politice de mare greutate până la ştirile mondene sau de alcov, asezonate cu tot felul de picanterii, suntem bombardaţi zilnic de sute de ştiri care încearcă să ne acapareze atenţia şi sa ne mâne, ca pe nişte vite, la staulul în care jupân este ratingul cras, mârşav, onctuos. Nu de ştiri ducem noi lipsă, ci, paradoxal, deşi ne copleşesc ştirile, ducem o acută lipsă de informaţii corecte.

Ne lipsesc cu desăvârşire ştirile plate, fruste, nealterate de subiectivismul vehiculelor lor umane şi ne găsim în situaţia confuză în care nu mai putem avea încredere în ceea ce vedem, în ceea ce auzim pe şi dinspre canalele de comunicare convenţionale.

Tributari ideii că plebea imbecilizată a televizacilor nu are nici timp, nici răbdare, nici glagore, pentru a analiza ştirile brute, nerafinate, toate canalele de informare s-au blindat cu personaje care ne furnizează informaţiile gata mestecate, pline de saliva propriilor lor optici, racordate şi ele, mimetic, la interesele celor care susţin material aceste canale de informare.

Astfel, informaţiile care, altfel, abia ar trebui să ne atragă atenţia, trecute prin oficinele redacţiilor, ajung la dispoziţia vulgului transformate în ştiri senzaţionale, în întâmplări capitele, în incidente cutremurătoare.

Colportată de la un mijloc de informare către altul, din ce în ce mai împodobită de explicaţiile pseudo-savante ale chibiţilor de profesie, informaţia se transformă într-o monstruoasă iraţionalitate, menită să atragă atenţia filozoafei noastre naţiuni care, într-un procent enorm, crede chiar şi în zilele noastre că Pământul este o planetă în jurul căreia Soarele se roteşte respectuos.

Eu nu am ce face cu părerile moderatorilor de emisiuni televizate. Nu îmi sunt trebuincioase puseurile de personalitate ale unor jurnalişti care, în lungi emisiuni de televiziune, ajung să vorbească mult mai mult decât invitaţii lor şi să ne oripileze cu puţinătatea priceperii lor şi a modului lor de interpretare.

Bacalaureat

Generaţia copy-paste şi-a dat cu stângul în dreptul la examenul de intrare printre filosofii cu diplome pe care-i produce şcoala românească de peste douăzeci de ani. Cum s-au înăsprit condiţiile de susţinere a examenului de bacalaureat, cum au început tânguielile, bocetele, scrâşnetul dinţilor... Vinovaţi, din perspectiva homunculilor născuţi de nişte paraziţi ignari şi crescuţi ca nişte paraziţi suficienţi, sunt profesorii, sistemul (sic!), ministrul, oricine, afară de ei înşişi, ceea ce, din orice unghi ai analiza, înseamnă că actualele tare sociale se vor perpetua măcar până la dispariţia fizică şi a acestei generaţii-rebut. Adică peste vreo cincizeci-şaizeci de ani.