Informaţia

Suntem un popor care nu duce lipsă de ştiri. De la ştirile politice de mare greutate până la ştirile mondene sau de alcov, asezonate cu tot felul de picanterii, suntem bombardaţi zilnic de sute de ştiri care încearcă să ne acapareze atenţia şi sa ne mâne, ca pe nişte vite, la staulul în care jupân este ratingul cras, mârşav, onctuos. Nu de ştiri ducem noi lipsă, ci, paradoxal, deşi ne copleşesc ştirile, ducem o acută lipsă de informaţii corecte.

Ne lipsesc cu desăvârşire ştirile plate, fruste, nealterate de subiectivismul vehiculelor lor umane şi ne găsim în situaţia confuză în care nu mai putem avea încredere în ceea ce vedem, în ceea ce auzim pe şi dinspre canalele de comunicare convenţionale.

Tributari ideii că plebea imbecilizată a televizacilor nu are nici timp, nici răbdare, nici glagore, pentru a analiza ştirile brute, nerafinate, toate canalele de informare s-au blindat cu personaje care ne furnizează informaţiile gata mestecate, pline de saliva propriilor lor optici, racordate şi ele, mimetic, la interesele celor care susţin material aceste canale de informare.

Astfel, informaţiile care, altfel, abia ar trebui să ne atragă atenţia, trecute prin oficinele redacţiilor, ajung la dispoziţia vulgului transformate în ştiri senzaţionale, în întâmplări capitele, în incidente cutremurătoare.

Colportată de la un mijloc de informare către altul, din ce în ce mai împodobită de explicaţiile pseudo-savante ale chibiţilor de profesie, informaţia se transformă într-o monstruoasă iraţionalitate, menită să atragă atenţia filozoafei noastre naţiuni care, într-un procent enorm, crede chiar şi în zilele noastre că Pământul este o planetă în jurul căreia Soarele se roteşte respectuos.

Eu nu am ce face cu părerile moderatorilor de emisiuni televizate. Nu îmi sunt trebuincioase puseurile de personalitate ale unor jurnalişti care, în lungi emisiuni de televiziune, ajung să vorbească mult mai mult decât invitaţii lor şi să ne oripileze cu puţinătatea priceperii lor şi a modului lor de interpretare.
Mă uit la anumite emisiuni pentru a afla opiniile unor oameni care pot să-mi furnizeze informaţii utile şi, de prea multe ori, ajung să aflu doar că un moderator sau altul nu-l agreează pe vreunul din invitaţi, vreun partid politic, vreo personalitate...

Sunt înşelat aproape de fiecare dată atunci când, pe banii mei, vreun moderator sau vreun jurnalist de casă, întrerupe invitaţii pentru a-şi expune propriile păreri. Mai mult, am auzit cum unii moderatori ne şi avertizează: "am şi eu ceva de adăugat şi, acum, ies din postura de moderator"... Sunt consternat de tupeul unor astfel de personaje şi nu înţeleg de ce invitaţii, spectatorii şi telespectatorii, nu iau atitudine împotriva unor astfel de impostori.

Impostură se numeşte situaţia în care, o persoană calificată pentru cu totul altă prestaţie, se apucă să dea lecţii unor oameni care sunt chemaţi în faţa camerelor de luat vederi tocmai pentru a explica ei dedesubturi ale activităţilor lor.

Îmi aduc aminte o anecdotă despre un regizor care, nepriceput într-ale oieritului, îşi angajează un cioban neaoş ca să-l îndrume în filmarea unor scene. Ciobanul îşi face treaba, arătându-i, chiar în timpul filmării scenelor, ce şi cum se petrece la o stână, iar apoi se aşează de-a dreapta regizorului care trece la filmarea altei scene. Simţindu-se "specialist" în ceea ce înseamnă filmul, ciobanul se arată, la un moment dat, nemulţumit de modul în care se filmează o scenă a filmului... Urmarea: regizorul îl pune la punct pe ciobanul tupeist, amintindu-i că el este doar cioban şi-l dă afară de pe platoul de filmare.

Moderatorii de televiziune, prezentatorii de televiziune, chibiţii de televiziune (acei enervanţi specialişti în... orice) au posibilitatea să-şi exprime opiniile în ziare, în emisiuni televizate de opinie, în paginile de internet, pe site-urile proprii, ca autori, sau pe cele ale altora, ca şi comentatori. Corect şi interesant ar fi ca, atunci când ni se spune că ne uităm la un telejurnal, la o emisiune de informare, la ştiri televizate, să avem parte doar de informaţii brute, neprelucrate, nemistificate, netrunchiate...

Aşa ar fi corect, însă, cum ar mai putea fi posibilă manipularea ulterioară, dacă lucrurile s-ar face corect?!