Partidul Democrat Liberal

Alegerile interne din Partidul Democrat Liberal se vor solda cu victoria preconizată a susţinătorilor actualului prim-ministru şi, pe cale de consecinţă, cu continuarea funcţionării Guvernului în parametrii cu care ne-am obişnuit.

Pentru mine, faptul că (în ciuda scăderii dramatice a încrederii electoratului) din Partidul Democrat Liberal nu au dezertat oportuniştii se traduce prin aceea că Guvernul a ştiut să distribuie cu inteligenţă resursele bugetare.
Din puţinul pe care miniştrii l-au avut la dispoziţie, au găsit înţelepciunea să facă tain şi pentru administraţia locală de culoare arcului guvernamental. Banii veniţi cu dedicaţie până acum şi promisiunea altor bani (mai numeroşi) care ar putea veni înspre membrii Partidului Democrat Liberal din teritoriu în ultimul an dinaintea alegerilor i-au ţinut şi îi vor ţine pe politicienii democrat-liberali strâns uniţi în jurul Guvernului şi partidului lor.

O schimbare nu va fi, deci, din acest punct de vedere şi, indiferent de cine ar fi venit la conducerea partidului, lucrurile nu s-ar fi modificat în această direcţie.

Partidul Democrat Liberal ar trebui să înţeleagă că parteneriatul cu Fondul Monetar Internaţional, cu Banca Centrală Europeană, cu preşedintele României şi continuarea reformelor (eficientizarea firmelor cu capital de stat, modificarea Constituţiei, investiţiile şi atragerea de fonduri europene, restructurarea instituţiilor de stat bugetofage...) sunt căi mult mai eficiente pentru a-şi repara imaginea publică şi pentru a-şi reface zestrea electorală decât miluirea din bani bugetari a unor baroni locali, bălţaţi din punct de vedere politic, care nu vor avea niciun scrupul să părăsească bărcuţa portocalie atunci când aceasta va pierde guvernarea.

Totuşi, cea mai bună veste pentru democrat-liberali vine dinspre opoziţie. Trebuie să recunosc că, pentru mine, formarea Uniunii Social Liberale a însemnat suprimarea oricărei speranţe că Partidul Liberal va reuşi să se scuture de incompetenţa fudulă a actualilor ei şefi şi că va reuşi să se poziţioneze corect faţă de aşteptările electoratului liberal din România. Am renunţat la a mai spera că va veni vremea când eu, un om cu viziuni liberale, voi putea să mă regăsesc în acţiunile politice ale Partidului Liberal.

Uniunea Social Liberală, atât prin juxtapunerea procustiană a ideologiilor socială şi liberală, dar mai ales prin componenta sa umană, reprezintă garanţia liniştitoare pentru Partidul Democrat Liberal că, în pofida măsurilor de austeritate şi a greşelilor flagrante ale Guvernului şi în ciuda micilor şi marilor mârşăvii săvârşite de unii dintre membrii săi, şansele lui electorale arată rezonabil. De altfel, nici nu cred că Uniunea Social Liberală va rezista până la alegerile de anul viitor. Pentru mine nu ar fi nicio surpriză ca, ajutaţi de preşedinte, democrat-liberalii să obţină scoruri mai mult decât decente în 2012, însă nu am cum să nu fiu îngrijorat pentru lipsa de scrupule şi de onestitate la care susţinătorii Guvernului se vor deda, înţelegând ineficienţa şi ridicolul construcţiei politice a opoziţiei. Lipsiţi de presiune electorală, democrat-liberalii riscă să cadă în extrema unei corupţii generalizate şi în indolenţa de a continua reformele atât de necesare României de astăzi.

Una peste alta, reformarea Partidului Democrat Liberal rămâne, pentru cei mai mulţi dintre membrii lui, doar o fantoşă care, agitată din când în când în faţa propriului electorat, le dă impresia că au rezolvat, măcar pentru o vreme, problema imaginii. Se înşală însă. Electoratul de dreapta din România, cel pe care ar trebui să se bazeze Partidul Democrat Liberal, nu este unul care să poată fi manipulat şi, chiar dacă poate înţelege contradicţiile, derapajele, inadvertenţele, inerente guvernării şi le poate asimila, dacă rămân marginale şi nesemnificative, nu va putea fi câştigat de către politicienii democrat-liberali în condiţiile în care aceştia, pe lângă faptul că devin din ce în ce mai corupţi, nici nu-şi respectă angajamentele reformatoare.

Mă hazardez să afirm că, dacă va avea curajul să continue reformele de stat şi să-şi stăpânească tentaţia de a-şi copleşi cu atenţii bugetare clientela politică, Partidul Democrat Liberal - unica opţiune de dreapta din România actuală - va putea fi la guvernare şi din 2012. Dar, despre astea vom mai vorbi.