Agenda naţională

Auzim de câteva săptămâni bune, dinspre diferite persoane şi destul de des, despre aşa-zisa agendă naţională. În fapt, politicienii încearcă să ne convingă că anumite demersuri politice trebuie făcute rapid, cu maximum de celeritate. Foarte bine, ar trebui să spunem noi la unison, fără să căutăm nod în papură unor oameni care, iată, după ce ne-au dezamăgit prin indolenţa lor, se apucă să facă ceva - orice - pentru a-şi justifica câştigurile grăsuţe, privilegiile ostentative, locul comod şi nemeritat din sânul societăţii.

Totuşi, atunci când ni se aduce la cunoştinţă care sunt priorităţile naţionale în viziunea oamenilor de stat care ne diriguiesc, ne dăm seama că agenda naţională are un înţeles extrem de relativ, diferit pentru fiecare grupare politică, altfel pentru fiecare politician, osebit fiecărui cetăţean şi, ceea ce mă doare cel mai tare, aproape necoplanar în ceea ce mă priveşte.
Nu vă miraţi! Şi eu am o agendă naţională în care îmi notez ce trebuie să se întâmple - cu prioritate - pentru ca lumea să se aşeze aşa cum cred eu că poate funcţiona corect.

Pentru partidele de la putere două probleme au devenit priorităţi naţionale şi ocupă locurile fruntaşe în agenda lor naţională. Revizuirea Constituţiei şi reorganizarea administrativ-teritorială sunt temele de interes proxim, care au cucerit minţile celor care ne sunt astăzi guvernanţi. Desigur, dumnealor au şi argumente şi, destul de neplăcut pentru dânşii, au chiar şi contraargumente în sânul coaliţiei de guvernare. Sunt dispuşi la compromisuri şi, alături de aliatul şi protectorul dumnealor, de preşedintele Traian Basescu, au reuşit să impună atenţiei quasi-unanime aceste două teme ale dânşilor. Poate că-i bine ce-şi doresc dumnealor! Poate că intenţiile le sunt corecte! Nu pot însă uita că, în iureşul iscat de aceste teme (vechi şi noi, în acelaşi timp) se dosesc teme care până mai ieri păreau prioritare pe agenda puterii. Reducerea pierderilor din întreprinderile cu capital de stat, privatizarea totală sau parţială a acestora, schimbarea managementului cu unul privat, acolo unde privatizarea nu ar fi fost oportună... Mie mi s-a părut că asta ar fi agenda naţională imediată a acestui Guvern, a acestei coaliţii, a preşedintelui!!!

Apoi, am aflat, chiar ieri, că agenda opoziţiei este cu totul diferită de cea a puterii. Aproape că nici nu m-am mai mirat când mi-am dat seama că opoziţia, uzând de aşa-zisa minte a românului, cea de pe urmă, a divorţat scârbită de temele propuse de putere prin gura preşedintelui, deşi, în trecut, parte din aceste teme - reorganizarea administrativ-teritorială - făceau parte din propriile lor priorităţi, din propria lor agendă naţională. Ei bine, opoziţia doreşte, nici mai mult, nici mai puţin, decât alegeri anticipate, pe care să le organizeze un guvern tehnocrat şi afirmă că se va gândi după alegeri, cu multă mărinimie, aş adăuga eu, la posibilitatea punerii în practică a dorinţei cetăţenilor de a reduce numărul parlamentarilor şi al Camerelor Parlamentului.

Pe agenda naţională a jurnaliştilor s-au aburcat la locuri fruntaşe când propunerile puterii, când cele ale opoziţiei, în funcţie de interesele trusturilor media ai căror angajaţi sunt. Oricum, ca prioritate generală pentru toţi trepăduşii din presă rămâne dorinţa lor fierbinte de a fi martori meschini ai berbecelii ridicole dintre politicieni.

Pe agenda naţională a cetăţenilor stau aceleaşi două mari teme: să aibă prosperitate şi să... nu facă nimic pentru asta. În primul rând să nu facă nimic!

Pe agenda mea naţională stau - nerezolvate, dar la loc de cinste - justiţia coruptă şi anacronică, administraţia coruptă şi imuabilă, mediocritatea ubicuă, vâscoasă, agasantă,... imensa prostie înconjurătoare. Şi nici nu am unde să mă duc!