De la capăt

Quasimodo a scris:
"Sincer să fiu, echipa Bosniei nu este nici astăzi mai brează şi cu greu pot numi fotbal besmeticele atacuri ale unor inşi la fel de lipsiţi de talent fotbalistic şi de fair-play precum sunt suporterii lor lipsiţi de civilitate şi inteligenţă."

Asta scriam în ultimul meu articol despre naţională şi, citind opiniile unor aşa-zişi specialişti din presa sportivă şi comentariile celor mai mulţi dintre microbişti, mă simţeam exasperat de nepriceperea lor. Multe aprecieri nefondate în lungi texte laudative la adresa unei echipe a Bosniei care, departe de a fi merituoasă, este mai degrabă şleahta unor ghiogari primitivi şi periculoşi.

Deşi Mutu şi echipa României au învins fără emoţii în acest ultim meci, victoria este rodul valorii disproporţionate, individuale şi de grup, dintre conaţionalii noştri şi adversarii bosniaci, ci nu rezultatul unei concepţii fotbalistice, unei strategii clare, urmărite cu regularitate şi consecvenţă, aşa cum ar fi normal pentru o selecţionată naţională.

Răzvan Lucescu nu a avut capacitatea de a-şi impune strategia nu pentru că a fost sabotat de jucători, sau pentru că nu a avut timp, ci pentru că nu are nici viziunea necesară unui antrenor de echipă naţională şi nici posibilitatea de a înţelege cum se gestionează fotbalişti cu valoare individuală extraordinară şi cu personalităţi pe măsură! Prea preocupat de propria-i imagine, Răzvan Lucescu a ajuns să aibă, paradoxal, o imagine de om supraapreciat, depăşit de situaţia în care se află, de miza poziţiei sale şi de responsabilitatea pe care o presupune această poziţie.

Pe de altă parte, iată că selecţionata poate să joace şi fără Florescu sau Niculae!
Răzvan Lucescu va pleca de la conducerea tehnică a echipei naţionale, aşa că nu mai are niciun rost să desfacem firul în patru cu privire la limitele sale evidente pentru cei care se pricep cât de cât la fotbal. Îl stimez pe Răzvan Lucescu pentru faptul că se anunţă un important antrenor român de club. Dar, doar atât.

Ieri seară am văzut un meci aşa cum îmi doresc mereu să văd atunci când joacă echipa României! Un meci în care fotbaliştii să primeze şi, pe cale de consecinţă, să fie spectaculos şi antrenant. Dacă libertatea de mişcare în teren ar deveni strategie pentru echipa noastră reprezentativă, dacă tactica echipei naţionale ar fi jocul la victorie, practicat cu bucurie şi cu generozitate, dacă toată lumea ar înţelege că artiştii din fotbal, vedetele unei echipe, cei care fac spectacolul în teren, trebuie secondaţi, ajutaţi, împinşi de toată lumea să facă spectacol, atunci fotbalul românesc ar avea alte coordonate.

Indiferent ce antrenor va veni la conducerea echipei naţionale, dacă nu va înţelege că valoarea personală, individuală a celor doi, trei, magicieni din rândurile tricolorilor trebuie sprijinită, evidenţiată, stimulată şi nu pusă în slujba echipei (aşa cum nu au înţeles nici Piţurcă şi nici Lucescu junior), nu va reuşi să facă performanţă!

Până la urmă, eu îl prefer pe Mutu, chiar şi drogat, jucând cu bucurie şi dezinvoltură, oricărui antrenor care ne spune cât de important este ca un jucător ofensiv să facă şi faza defensivă! Şi, apropo de Adi Mutu, acest om jignit fără măsură de o ţară întreagă! Va veni vremea când veţi înţelege, dumneavoasrtră, cei care l-aţi îngropat de viu de atâtea ori, că trebuie să faceţi efortul de a despărţi viaţa particulară, privată, personală, a unui om notoriu, fie că este el sportiv, artist, politician etc., de activitatea sa publică, profesională. Nu aveţi dreptul să judecaţi oamenii pe care-i cunoaşteţi graţie talentelor lor pentru nimic din ceea ce fac ei în viaţa lor particulară! Adrian le dă o nouă palmă tuturor limbricilor care şi-au permis să-l judece şi să-i cânte prohodul profesional, chiar existenţial, iar eu mă bucur pentru triumful lui şi mă simt ruşinat că nu am instrumente pentru a putea împiedica astfel de primitive lapidări publice făcute de marea masă de ipocriţi contemporani!

Una peste alta, am avut parte de un meci frumos, cu un rezultat frumos, iar când spun rezultat nu mă refer numai la scor. Lucrurile nu sunt rezolvate în grupa noastră de calificare, dar eu cred că nici nu prea mai contează. Mai important este ca fotbalul să-şi reintre în drepturi şi la naţionala României după acest experiment nefericit!