Incriminarea cămătăriei

Una dintre ocupaţiile cele mai controversate ale lumii interlope din România este, fără îndoială, cămătăria. Generatoare de venituri enorme, scutită de impozitare, pauperizând până la insuportabil tocmai pe cei mai săraci dintre români şi fiind adesea însoţită de infracţiuni săvârşite cu sadism, cămătăria a ajuns un flagel al societăţii româneşti de astăzi.

Se pare că, în noul Cod Penal, cămătăria va fi incriminată aşa încât cămătarul (persoana care dă cu împrumut sume de bani pentru care pretinde şi percepe dobânzi) va fi pasibilă de închisoare de la şase luni la cinci ani, iar sumele de bani şi bunurile provenite din săvârşirea acestei infracţiuni vor fi confiscate.

Sigur, la o primă vedere, incriminarea cămătăriei pare un lucru cât se poate de corect.
Ca rezultate imediate sunt scontate scăderea veniturilor ilegale, neimpozabile (banilor negri), obţinute de o fauna tot mai rapace de la periferia morală a societăţii, scădere a veniturilor care poate duce, implicit, la lipsa de fonduri pentru săvârşirea altor infracţiuni de către cei care se finanţau şi astfel. Mai apoi vor scădea infracţiunile săvârşite cu violenţă care au ca premise tocmai astfel de relaţii cămătăreşti. În mai puţine cuvinte, cei care astăzi sunt bătuţi, schilodiţi, asasinaţi, pentru că nu mai vor sau nu mai pot să-şi plătească datoriile către cămătari, vor fi scutiţi de aceste neplăceri pentru simplul fapt că... nu vor mai avea de la cine să împrumute bani cu dobândă, cămătarii dispărând de pe piaţa neagră a creditării.

În realitate, incriminarea cămătăriei este o imbecilitate produsă de nişte creiere găunoase, lipsite de realism şi imaginaţie. Cămătăria poate fi transformată imediat într-un contract cât se poate de rezonabil între două persoane fizice printr-o multitudine de metode din care eu am să enumăr câteva aici.

1. Actul notarial de împrumut în care obligaţia împrumutatului reprezintă returnarea unei sume care să includă şi dobânda pe care împrumutătorul-cămătar o percepe. De exemplu: împrumuţi, în fapt, de la un cămătar suma de 1000 de lei cu dobânda de 100% pe an şi treci în înscrisul notarial (contractul de împrumut) suma totală de 2000 de lei.

2. Actul notarial de împrumut întocmit pe o lună în care obligaţia împrumutatului reprezintă returnarea unei sume care să includă şi dobânda lunară pe care împrumutătorul-cămătar o percepe. De exemplu: împrumuţi în fapt de la un cămătar suma de 1000 de lei cu o dobândă de 25% pe lună şi treci în înscrisul notarial suma de 1250 de lei, pe care te obligi să o plăteşi în decurs de o lună. Termenul de prescripţie al unui înscris notarial de acest fel fiind de trei ani, vei putea ţine suma de 1000 de lei timp de trei ani şi vei plăti lunar o dobândă de 250 de lei.

Ţineţi cont că înscrisurile notariale sunt executorii, asta însemnând că, în cazul în care împrumutatul nu mai vrea sau nu mai poate să plătească, urmează să fie silit să plătească prin executorul judecătoresc.

3. Înscrisurile private care respectă prevederile Codului Civil pot masca în acelaşi mod ca şi înscrisurile notariale (autentificate) o tranzacţie cămătărească cu un contract de împrumut.
Singura diferenţă dintre înscrisul oficial (notarial) şi înscrisul privat este faptul că, pentru a obţine executarea silită a rău-platnicului, împrumutătorul-cămătar trebuie să obţină în instanţă o hotărâre judecătorească.

În mod obişnuit, cei care se îndeletnicesc cu cămătăria nu au cum să nu obţină hotărâri judecătoreşti favorabile pentru că ştiu norma de întocmire a unui act între persoane private şi pentru că au şi sumele de bani necesare pentru a acţiona în instanţă (taxe judiciare, taxe de timbru, onorariu avocat etc.). La final, toate aceste cheltuieli vor cădea în sarcina împrumutatului, care, nota bene, va fi mai mereu solvabil pentru că nimeni nu împrumută persoane a căror insolvabilitate este evidentă.

Incriminarea cămătăriei nu va funcţiona decât în defavoarea celor care, în realitate, nici măcar nu sunt cămătari, ci nişte infractori venali şi primitivi care au exact atâta creier cât să poată înfunda puşcăriile, dar care nu le înfundă din cauza altor infractori, mult mai perfizi, îmbrăcaţi în robe de această dată.

Eu cred că ar fi fost, într-adevăr, o iniţiativă legislativă corectă şi lăudabilă legalizarea cămătăriei şi impozitarea acesteia. Dacă s-ar fi creat cadrul legislativ care să consacre împrumuturile cu dobândă între persoane fizice, înscrisuri tipizate şi autentificate prin care să se desfăşoare această activitate, taxe de timbru pentru acte şi impozite pe veniturile din dobânzile obţinute din astfel de împrumuturi, o procedură rapidă de soluţionare a diferendelor şi a punerii imediate în executare a celor care nu îşi respectă obligaţia de a-şi plăti datoria, societatea ar fi avut mult mai mult de câştigat de pe urma acestei îndeletniciri care, ca şi prostituţia, este caracterizată de două trăsături specifice: vechimea şi perenitatea.