Greii... de cap

Domnul Botiş Ioan Nelu, ministrul Muncii, şi-a dat demisia după ce prin presă au început să apară informaţii despre un probabil conflict de interese în care s-ar fi aflat. După ce ieri încercase marea cu degeţelele grăsoase, spunând că aşteaptă rezultatul unei anchete a Agenţiei Naţionale de Integritate, domnul cu trei rânduri de cefe s-a hotărât, în mărinimia domniei sale, să ne onoreze cu o demisie care este mai degrabă ruşinoasă şi jenantă.


Nici măcar nu mai are importanţă (din punct de vedere politic) care sunt dedesubturile afacerii cu bani europeni în care familia Botiş este implicată, fiindcă, indiferent de gradul de vinovăţie al ex-ministrului Muncii, simplul fapt de a se fi pus într-o situaţie dubioasă este motiv mai mult decât suficient pentru a-şi lua tălpăşiţa de la conducerea unui minister extrem de dificil, care reclamă lideri măcar incontestabili din punct de vedere moral, dacă nu şi extraordinar de persuasivi şi pricepuţi.

Sunt ridicoli cei care încearcă să dreagă busuiocul spunându-ne că demisia domnului Botiş este una de onoare. În realitate, faptul că domnul ex-ministru nu a înţeles că legile conflictului de interese (legi destul de vechi şi destul de mediatizate dacă ne gândim la cazul notoriu şi penal Hildegard Puwak sau, mai nou, Melania Mandas Vergu) nu sunt doar nişte instrumente de pulverizat praf în ochii poporului stupid, reprezintă o conduită josnică şi este apanajul unui caracter mizer, insalubru.

În condiţiile în care în fiecare zi Guvernul, în ansamblu, şi membri lui, fiecare în parte, sunt acuzaţi de tot felul de matrapazlâcuri, în condiţiile în care încrederea populaţiei este infimă în calităţile şi capacitatea acestui Guvern, este un act criminal ca un ministru să nu întreprindă toate demersurile necesare pentru a fi în deplină legalitate. Domnul Botiş Ioan Nelu, indiferent de calităţile pe care colegii săi de partid i le atribuie, devine un exponent al ipocriziei cronice cu care sunt infectaţi unii politicieni şi, concomitent, se transformă în cea mai vulnerabilă verigă a propriului său partid, în balastul enorm de care opoziţia şi televiziunile care o susţin se vor folosi din plin în lupta lor cu actuala putere.

Caracteristică pentru toţi politicienii români este imposibilitatea acestora de a pricepe că simpla inadvertenţă în care se află la un moment dat este motiv suficient pentru retragerea din funcţia pe care o ocupă. Orice nepotrivire, orice dubiu privitor la propria moralitate, orice deviere de la exemplaritate, sunt cauze care trebuie să determine demisia, plecarea, renunţarea demnitarilor la sau din funcţiile pe care le au.

Va fi greu să-i convingem!