Aegeri. Libere şi nu prea...

Cei mai mulţi dintre conaţionalii mei, care, în vremurile astea ceţoase şi rău prevestitoare, şi-au putut păstra luciditatea, sunt înspăimântaţi de posibilitatea, deloc neglijabilă, ca, după data de 9 decembrie, să avem parte de o rapidă degradare a democraţiei autohtone, şi-aşa destul de... "originală", ca să folosesc un eufemism la modă. Mulţi dintre cei care şi-au putut păstra raţionalitatea nealterată de imboldul de a se lua la trântă cu aparenta inamovibilitate a prostiei electoratului român, sunt, pe bună dreptate, înspăimântaţi de posibilitatea ca România să renunţe la eforturile de integrare în rândul statelor în care politica, administraţia şi justiţia, nu sunt nişte ataşamente ale mafiei autohtone, iar derapajele de orice fel, de la cele de atitudine şi limbaj, până la cele de acţiune politică sau administrativă, sunt doar rare excepţii, imediat sancţionate de către instituţiile îndrituite şi de către opinia publică şi nu reprezintă comportamentul obişnuit, cotdian, al celor mai mulţi dintre protagoniştii publici, aşa cum se întâmplă astăzi la noi.

Alături de dumnealor şi eu sunt îngrijorat şi caut cu asiduitate căi prin care să pot ameliora dezastrul politico-economic care, cu inerenţă, se va abate asupra României după aceste nenorocite de alegeri.

Scriam mai demult despre incapacitatea unei imense părţi a electoratului român de a înţelege importanţa pe care o are atunci când este chemată să îşi desemneze reprezentanţii în cel mai important for de exercitare a Puterii de stat, în Parlament şi atrăgeam atenţia asupra rolului toxic, diversionist, manipulator, dolosiv, pe care îl au televiziunile şi campaniile desfăşurate de acestea în scopul susţinerii unui candidat sau în cel al denigrării altui candidat.

Un electorat tarat de un primitivism politic înspăimântător, ignar şi uşor manipulabil, un electorat pauperizat de propria comoditate în primul rând şi, abia apoi, de situaţia economică mondială şi naţională, un electorat împins să creadă că "statul" trebuie să-i asigure existenţa, fără să înţeleagă că "statul" nu este altceva decât acea parte a populaţiei care munceşte şi produce, un electorat minţit criminal că există bani dosiţi undeva de către nu ştiu cine, bani care vor ajunge în farfuriile lui, este, în fapt un electorat aflat în captivitatea unor personaje interesate doar de accesul la resursele economice ale acestei ţări şi, în subsidiar, interesate (şi) de evitarea răspunderii în faţă legilor pentru actele pe care le-au măsluit şi pentru faptele pe care le-au săvârşit în atingerea scopurilor lor.

Puţini dintre cei care, astăzi, sunt gata să-şi ofere libertatea şi viitorul unor mazete ghidate doar de necesităţile lor primare ştiu că desemnarea unui om, care să-ţi reprezinte interesele, la concurenţă cu ceilalţi conaţionali ai tăi, înseamnă, într-un fel, renunţarea la o parte a independenţei proprii. Puţini înţeleg cât de integră şi valoroasă ar trebui să fie persoana căreia să-i cedeze din drepturile lor şi puţini mai au răbdarea şi înţelepciunea să-şi analizeze interesele proprii, aşa-încât să nu fie tentaţi să acţioneze la impulsurile viscerale, excitate în permanenţă de către agitatorii de profesie invitaţi mereu la emisiuni de televiziune elucubrante, care nu au ca scop decât "adormirea" raţiunii electoratului.

Într-o societate normală, grupurile politice ar trebui să se diferenţieze nu prin ideal (atingerea unui grad de bunăstare mai înalt, în condiţiile economiei de piaţă şi statului de drept), ci prin mijloacele de atingere ale idealului, iar politicienii nu ar trebui judecaţi nici după promisiunile pe care le fac şi nici după vorbele de ocară pe care le primesc de la oponenţii lor, ci numai după realizările lor statistice. Cu atât mai mult gradul de simpatie sau de antipatie nu ar trebui să fie un criteriu de alegere a unui seamăn care să ne reprezinte interesele. La noi, însă, nu potenţialul politic, profesional, caracterial, al candidaţilor este evaluat de electorat, ci talentul acestora de a se prostitua în piaţa publică, la ore de maximă audienţă.

Să alegi liber înseamnă, înainte de orice, să ai instrumente de evaluare ale calităţilor celor pe care îi alegi. Înseamnă să ai o cultură generală solidă şi o cultură politică rezonabilă. Să alegi liber înseamnă să ai acces la informaţii utile, reale, corecte, care să îţi furnizeze date despre persoanele candidaţilor, despre anturajul lor, despre atuurile şi vulnerabilităţile lor. Să alegi liber înseamnă să ştii ce interese ai şi cum să îţi realizezi planurile, ţinând cont de contextul politico-economic mondial şi, implicit, zonal şi naţional. Să alegi liber înseamnă să fii o persoană cultivată şi raţională, în ultimă instanţă.

De asta cred că, departe de a avea parte de alegeri libere pe 9 decembrie, vom asista iar la un simulacru ridicol şi jenant al exercitării dreptului la vot. Oameni care nu îşi pot înţelege funcţionarea propriilor trupuri vor merge la urne şi vor vota, folosindu-şi stomacurile şi/sau sexele. Oameni care nu-şi pot exprima coerent nici măcar acele nevoi primare care îi fac să viermuiasă de colo-colo, vor veni şi, plini de speranţe la o viaţă de huzur fără niciun fel de efort, vor pune ştampila exact în dreptul celor care, cinici şi dornici să se îmbogăţească tocmai pe seama prostiei lor, se vor grăbi să le arate că... iar s-au înşelat.

Cu minţile spălate şi stomacurile fojgăinde de foame, incapabili să se adapteze unei societăţi în care eşti obligat să gândeşti şi să munceşti eficient pentru a propăşi, captivi ai propriei inculturi şi ai unei prese care îi “frăgezeşte” de ani de zile pentru a-i exploata fără milă, ignari, troglodiţi, vicioşi şi viscerali, cei mai mulţi dintre cei care vor alege în duminica de 9 decembrie, indiferent de modul cum o vor face, îşi vor face, lor înşilor, un deserviciu imens, dar, şi mai grav, ne vor face o enormă nedreptate nouă, celor care, puţini şi neputincioşi, stăm de-o vreme în dureroasa dilemă a utilităţii cetăţeniei române.