Texte... pretexte

Quasimodo
Doamnelor, domnilor, trăiţi o minunată şi extrem de reconfortantă certitudine: aceea că, doar prin faptul că sunteţi o mixtură genetică norocoasă, reprezentaţi vârf de evoluţie pentru neamul ăsta plin de talente (sic!). Faptul că ştiţi sigur că ardelenii sunt "perla coroanei" şi că, în virtutea calităţilor lor intinseci (care-i determină să fie nişte gospodari mai buni, nişte antreprenori mai calculaţi şi nişte contribuabili mai graşi (consistenţi)), ar merita să fie despărţiţi de restul vulgar, leneş, infatuat, viclean, profitor etc., al acestei naţii, este un sentiment însufleţitor şi ebriant, iar neajunsul de a nu vă putea, deocamdată, trăi "visul ardelenesc" - autonomia - vă demobilizează şi, pe bună dreptate, vă exasperează uneori.

Nu are rost, probabil, să luăm în discuţie avantajele geografice ale Transilvaniei, proximitatea faţă de un occident aflat (dintotdeauna) în căutare de zone accesibile, cu mână de lucru ieftină, resursele ei naturale, clima ei şi relieful ei, care, pe lângă faptul că au facilitat apariţia acestui fenomenal "al cincilea element": ardeleanul, au contribuit fortuit la naşterea, creşterea, înmulţirea, propăşirea şi pernicioasa... deplasare, ale unor vaşnici cetăţeni cu care ne-am procopsit: Remeş, Mureşan, Rus, Apostu, Tokes, Ciorbă, "nea' Caritas (Stoica)" şi muulţi, (prea) muuuulţi, alţii! Nu are rost să discutăm despre lucrurile astea pentru că nu dorim nicicum să-l clintim pe ardeleanul din dumneavoastră din certitudinile dumisale.

Autosugestia este un panaceu optim pentru păstrarea echilibrului psiho-afectiv necesar funcţionării omului contemporan într-o lume atât de proteică precum este cea de astăzi, numai că sloganurile, sofismele, clişeele verbale, încremenirile în pseudo-credinţe, nu pot fi opozabile celor care, observându-vă şi negăsind nici în dumneavoastră şi nici în ei înşişi nimic "arian", trăiesc într-o nedisimulată, multiplă, dilemă, la întâlnirea cu ceea ce exprimaţi dumneavoastră: textele astea sunt umoristice? Sunt texte scrise cu scopul de a ridica mecanic, prin repetiţie, respectul de sine al unor persoane? Sunt exerciţii de încurajare a unor oameni care au fost nedreptăţiţi? Sunt fanteziile unor minti imaginative şi naive sau, dimpotrivă, diabolice? Sunt credinţe bine înrădăcinate în inimile unei pături sociale sau sunt "muguri" abia răsăriţi ai unor viitoare credinţe? Poate sunt studii ştiinţifice, teze academice la care, nefiind ardeleni, nu putem (eu nu pot) avea acces? Glumesc!

Greu de decelat, iar timpul... pe sponci! Ar fi interesant şi util să se poarte o discuţie serioasă, argumentată statistic, lipsită de patimă, obiectivă, între terţi fără partizanat, în care ardelenii să fie doar promotori ai calităţilor lor, ci nu analişti şi/sau sentenţioşi opinenţi, privitoare la "superioritatea" ardelenească. Altfel, astfel de texte nu rămân altceva decât... pretexte pentru diferite atitudini pro sau contra, vagi stimuli pentru viscerale simpatii sau idiosincrasii...
16 martie 12:40

Comentariu la acest articol publicat pe site-ul PoliticStand.