Eu nu cred că printre contestatarii viscerali ai preşedintelui - iar aceştia sunt majoritari - există astfel de tribulaţii! Orice fior moral se dizolvă instantaneu în oceanul de ură internă îndreptată împotriva preşedintelui şi, atâta vreme cât discursul oricărui politician este coroziv la adresa domnului Băsescu, a familiei şi a susţinătorilor dumnealui, nu are importanţă ce altceva mai face şi mai spune acel politician.
Politicienii, indiferent cât de precare le sunt caracterele şi/sau inteligenţele, sunt "buni" pentru aceşti oameni atunci când îl înjură pe preşedinte din toate poziţiile şi sunt "răi" în cazul în care nu îl înjură sau sunt "javre ordinare" atunci când îl susţin pe domnul Băsescu.
Până la urmă, pentru cei care îl urăsc cu ardoare pe preşedinte, oamenii politici sunt doar vehicule prin care îşi transportă ura, transformând-o în invectivă şi revărsând-o asupra domnului Băsescu. Indiferent de cât de evidente ar trebui să le fie inadvertenţele despre care faceţi vorbire şi cât de profundă dilema, nu cred în posibilitatea dumnealor de a găsi resurse interne pentru astfel de frământări.
3 martie la 19:11 Comentariu la acest articol, publicat pe site-ul PoliticStand.
Quasimodo
Într-adevăr, domnul Traian Băsescu are un discurs critic la adresa doamnei Monica Macovei şi este adevărat că un astfel de comportament creează anxietate în rândurile electoratului de dreapta şi-aşa exasaperat de meschinăria liderilor partidelor de dreapta, de amatorismul şi politicianismul lor.
Domnul Băsescu se aştepta, probabil, ca doamna Macovei - un om politic exemplar, al cărui promotor a fost chiar domnul Băsescu - să se alăture Partidului Mişcarea Populară, consolidând prin credibilitatea domniei sale construcţia politică pe care domnul Băsescu o consideră capabilă de a coagula toate aspiraţiile de dreapta ale societăţii româneşti.
Faptul că doamna Monica Macovei nu s-a alăturat celor care au părăsit un PDL evident "pesedizat" îl determină pe domnul preşedinte să o considere - concomitent - pe doamna Macovei nerecunoscătoare, inconsecventă, trădătoare şi meschină.
Nerecunoscătoare, pentru că doamna Monica Macovei nu se comportă în conformitate cu investiţia de încredere pe care domul Traian Băsescu a făcut-o din 2004 până în 2013 în dumneaei;
Inconsecventă, pentru că doamna Monica Macovei continuă să rămână într-un partid care nu a achiesat la condiţiile de integritate propuse de dânsa;
Trădătoare, pentru că stă alături de nişte politicieni care - în viziunea domnului Traian Băsescu (şi a multor altor comentatori) - fac un joc politic ipocrit, având înţelegeri mutuale cu mafia care guvernează astăzi România;
Meschină, pentru că îşi trădează "pygmalionul" şi crezul politic declarat - curăţenia morală a participanţilor la viaţa politică - pentru un scaun comod în Parlamentul Europei.
Cum îl ştim pe preşedinte, este sigur că lista cu "reproşuri" la adresa doamnei Monica Macovei poate fi mai lungă şi mai nuanţată. Totuşi, cei care ne dorim o dreaptă puternică nu avem cum să nu fim nemulţumiţi de faptul că aceşti doi oameni politici puternici, care ne insuflă încredere şi speranţă, nu reuşesc să înţeleagă cât de toxică este această atitudine inflexibilă, de respingere reciprocă.
5 martie la 14:55 Comentariu la acest articol, publicat pe site-ul PoliticStand.
Quasimodo
Structura mafiotă care a încălecat România de câţiva ani se află în situaţia paradoxală de a nu fi realizat nimic din ceea ce-şi propusese.
Agenda publică - praful în ochii celor 7,5 milioane... spre 4,5 milioane de vaşnici luptători umorali împotriva unei dictaturi imaginare - a fost "ciuruită" de foamea insaţiabilă a oligarhilor regionali şi a vasalilor lor, aşa încât măririle de venituri şi scăderea unor impozite au fost fagocitate vorace de seria de noi, stupide şi copleşitoare, biruri puse în cârca poporenilor. Domnul Băsescu este în continuare "jucător", FMI-ul nu numai că nu a fost "mazilit", dar este un bun partener, doamna Udrea nu poate fi "agăţată" şi poprită în puşcărie... ce să mai discutăm, în articol sunt trecute în revistă toate promisiunile pe care aventurierii le-au făcut şi pe care nici gând să le poată pune în aplicare!
Agenda ascunsă - salvarea puşcăriabililor, restaurarea structurilor de influenţă asupra sistemului de justiţie, sifonarea banilor europeni şi a celor puţini din bugetul naţional, ranforsarea structurilor mafiote locale (de tip Dragnea-Teleorman) care să asigure victoria reprezentanţilor pseudo-politici ai mafioţilor în toate următoarele alegeri, racolarea prin presiune şi şantaj a primarilor şi consilierilor opoziţiei, reînfiinţarea sistemului de zeciuire a firmelor private locale pentru "încropirea" fondului de partid, recăpuşarea intreprinderilor de stat cu propriii "băieţi deştepţi" etc. - a fost şi ea zădărnicită (parţial, dar agasant şi descurajator) chiar de către "dictator", o parte a Justiţiei şi Curtea Constituţională care, aliaţi cu societatea democratică occidentală, i-au împresurat şi i-au... ciuruit. Din nou. Cad capete zilnic şi costurile furtişagurilor prin guvernare se dovedesc mai mari decât beneficiile. Nu la asta se gândeau sforarii, păpuşarii, saltimbancii şi clovnii, atunci când s-au asociat în vederea săvârşirii de fărădelegi... Nu la efortul ăsta enorm, inuman, sisific de cele mai multe ori...
Totuşi, ceva ceva tot au reuşit. Să întoarcă România cu alţi zece ani înapoi, din punct de vedere al credibilităţii internaţionale şi să cureţe de păcate (atât reale, dar, mai ales de cele imaginare) guvernele domnului Boc. Domnul Emil Boc a devenit frecventabil odată cu dezastrul uzurpării administraţiei naţionale de către structura politico-economico-mediatico-mafiotă USL şi nu va mai dura mult până când ignarii detractori de ieri se vor bate cu pumnii în piepţii memoriei lor scurte, spunându-ne că ei dintotdeauna au susţinut eroismul integru al domnului Boc.
Nu cred în frământările susţinătorilor USL (în dilema lor morală), la fel cum nu cred în reevaluarea domnului Antonescu Crin (pe care mulţi oameni de dreapta se grăbesc să o facă) sau în viitorul politic al domnului Ponta Victor, însă asta nu înseamnă nimic. Fantasmele monstruoase născute de griul intracranian al acestui neam m-au prăvălit de atâtea ori în stupefacţie în aceşti 25 de ani, încât am învăţat că "imposibil" este un cuvânt enervant de relativ.
5 martie la 20:35 Comentariu la acest articol, publicat pe site-ul PoliticStand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu