Putem vorbi-scrie despre toxicitatea domnului Gâdea Mihai, atât din punct de vedere al caracterului dumisale intrinsec şi, atunci, raportându-ne la valori perene (onestitatea, corectitudinea, justeţea, echidistanţa etc.), constatăm că este un personaj meschin, submediocru, aflat în imposibilitatea de a fi simpatic oricărui om instruit şi inteligent emoţional, cât şi din punct de vedere al locului său în structura aparatului propagandistic al mafiei politico-economioce care a acaparat democratic(!) România şi,
în acest caz, ne dăm seama că gregarismul monstruos al răului care-i stăpâneşte pe sârguincioşii răufăcători din oficinele Antenei 3 amplifică exponenţial (non)valoarea domnului Gâdea Mihai, metamorfozându-l într-un exponent exemplar al malpraxisului jurnalismului mondial.
În această cea de-a doua ipostază, cei ca domnul Gâdea Mihai devin cu adevărat otrăvitori pentru însăşi democraţie şi, în cazuri izolate, pentru integritatea fizică şi pentru viaţa unor persoane, căci, lipsiţi de exerciţiul analizei şi al concluzionării, cei care reprezintă publicul captiv al Antenei 3 şi al celorlalte trusturi media aservite sau “aliniate”, nu-şi mai pot alege reprezentanţii politici şi administrativi în funcţie de valoarea personală şi socială a candidaţilor, la fel cum nu pot să discearnă între ceea ce este corect şi dăunător pentru propriile persoane, ci vor răspunde - pavlovian - unor stimuli lansaţi dinspre aceste locante ale manipulării.
Aici, însă, intervine dramul de maliţioasă satisfacţie pe care-l resimt de fiecare dată când intru în contact cu persoane condiţionate de doza zilnică de ură şi minciună pe care le-o servesc punctual manipulatorii lor dragi: aceste fiinţe limitate au ales să “negândească”, uzând de minţile primitive ale unor ipochimene submediocre, care îi exploatează, direct sau indirect şi, atunci, dispreţul tinde să ia locul fireştii şi înţeleptei compasiuni pe care ar trebui să o simt pentru aceşti nefericiţi concetăţeni, lăsându-mă să înţeleg că mai am drum lung până să devin.
Eu am admis, în urmă cu mulţi ani, că sunt prea “slab” ca să pot “savura” (sic!) emisiunile domnului Gâdea Mihai, ale Antenei3, ale tuturor posturilor de televiziune aservite! Nu le-am mai urmărit şi, pe cale de consecinţă, mă aflu în imposibilitatea de a fi oripilat de inepţia zglobie şi oarecum de compătimit a acestui pseudo-jurnalist, la fel cum sunt în avantajoasa poziţie de a nu putea fi pradă a instigărilor de orice fel la care s-ar putea deda domnia sa asupra unui biet anonim ca mine.
Mulţi dintre oamenii pe care-i apreciez au vorbit despre acest personaj, contribuind păgubos la crearea imaginii sale de “vedetă”. Din punctul meu de vedere, bietul domn Gâdea nu merită creditat cu atâta persuasiune încât să poată determina suicidul unei persoane inteligente, fie ea şi submediocră. Înregimentat, însă, aparatului propagandistic al structurii mafiote care expandează malign şi virulent în România de astăzi, dumnealui este, într-adevăr, una dintre rotiţele celei mai pernicioase îndeletniciri gregare contemporane: jurnalismul ca armă de subjugare ideologică a maselor.
Să fie acest articol ultimul în care mai pomenim despre domnul Gâdea! Până la urmă, dacă ar fi în anturajul meu, acest domn - logoreic şi fâşneţ, altfel - nu ar avea cum să rostească mai mult de două, trei, propoziţii simple, decât cu riscul de a se trezi invitat să deprindă temeinic meştesugul ascultatului în deplină muţenie!
Comentariu scris la acest articol, publicat de doamna Angela Tocilă pe site-ul PoliticStand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu