Televiziunea de stat

Îmi aduc aminte cum, în urmă cu câţiva ani, atunci când nu mai exista, deja, niciun post de televiziune care să nu se fi orientat politic şi care să nu uzeze de instrumentele exasperant manipulatorii pe care le cunoaştem foarte bine astăzi, apariţia unui post de ştiri sub patronajul şi pălăria largă a Televiziunii Române mi s-a părut un colac de salvare pentru cei care, ca şi mine, nu doream să mai fim intoxicaţi cu elucubraţiile unor ipochimene greţoase care-şi spuneau gazetari, jurnalişti, analişti, entertaineri   ... şi care, în realitate, nu erau altceva decât nişte agenţi de propagandă şi intoxicare a marii mase de televizaci, puşi în slujba diferiţilor actori politici.

Lipsit, la început, de sincronizare şi de promptitudine, după câteva luni de acomodare, TVRinfo a reuşit să se aşeze pe un făgaş care, cel puţin în ceea ce mă priveşte, reprezenta un mod de a furniza informaţii (politice, sociale, culturale, sportive etc.) mai apropiat de nevoile mele, mai profesionist decât o făcuse vreodată oricare alt post privat de televiziune de ştiri, acceptabil şi util, în ultimă instanţă.

Cred că un post de ştiri al unei televiziuni are obligaţia să prezinte informaţiile brute, needitate şi mă agresează obrăznicia unor moderatori care se încumetă să gloseze, sfertodocţi, pe marginea subiectelor, pe care ar fi ideal să le anunţe doar. Nu am niciodată răbdare să ascult peroraţiile vreunui telespicher care, dacă ar fi fost atât de priceput în vreunul dintre diferitele domeniile pe care le abordează cu nonşalantă suficienţă şi deplin diletantism, ar fi fost, cu certitudine, într-o altă poziţie profesională decât în aceea de cititor de prompter.

Sunt convins că un moderator - util pentru telespectator - trebuie să fie imparţial, politicos şi discret, în ceea ce priveşte abordarea invitaţilor săi şi sunt, de asemenea, de părere că modul în care conduce discuţiile un astfel de lucrător în televiziune nu trebuie, în niciun caz, să altereze mesajul pe care doreşte să-l transmită invitatul, nu trebuie să deturneze atenţia auditoriului de la ce vrea să transmită intervievatul, nu trebuie să inducă păreri telespectatorilor prin intervenţii diversioniste, insinuante, insultătoare.

Suntem, zilnic, martori ai unor comportamente subumane ale celor care sunt angajaţi ai diferitelor televiziuni de ştiri, comportamente care au depăşit demult limitele civilităţii obligatorii convieţuirii normale şi care ne exasperează prin injusteţea lor flagrantă şi toxică. Trăim, însă, într-o societate pervertită, care nu mai poate funcţiona în afara visceralei conflictualităţi şi oamenii din presă, ca şi politicienii, nu reprezintă altceva decât exponente ale acestei societăţi, ne mai fiind capabili de a oferi altceva societăţii consumatoare decât ceea ce ei înşişi sunt şi ceea ce societatea aşteaptă de la ei: conflictualitate, agresivitate, trivialitate...

Succesul unor lucrători din presa televizată, agresivi, obraznici, impertinenţi, pe de-o parte, şi diletanţi, iraţionali, ignari, pe de altă parte, vine ca urmare a numărului mare de consumatori de televiziune care se identifică, până la un anumit nivel, cu modul în care se comportă şi cu ceea ce debitează aceşti pseudo-profesionişti ai micului ecran, ai presei, în general. Simţindu-se reprezentaţi în cuget şi-n simţiri de aceste personaje imunde, ei înşişi taraţi de un cronic întuneric caracterial, televizacii îşi îndestulează nevoia narcotică de conflictualitate (emasculată, fără confruntare directă, nemijlocită, cu duşmanul generic) prin injectarea zilnică cu smegma elucubraţiilor debitate de aşa-numiţii moderatori de televiziune. Între cele două categorii se stabileşte o relaţie simbiotică, caracterizată de două tipuri de nevoi faţă de acelaşi element: visceralitatea. Nevoia lucrătorilor de televiziune este aceea de a-şi revărsa preaplinul de visceralitate, iar nevoia consumatorilor de astfel de spectacole este aceea de a se încărca cu visceralitate pentru a-şi susţine şi spori propria visceralitate. Rezultatul este circul de zi cu zi de prin studiourile televiziunilor de ştiri.

Ei bine, o perioadă de timp TVRinfo a fost altceva. Cu moderatori timizi şi ingenui, cu invitaţi din rândurile specialiştilor neimplicaţi politic, cu atitudine respectuoasă şi profesionistă faţă de politicienii pe care îi chemau în studio, canalul TVRinfo devenise, cel puţin pentru mine, cea mai importantă sursă de informaţie internă.

N-a durat, însă, mult şi a urmat o invazie de moderatori de la B1TV. După aceea s-a deteriorat totul şi canalul de ştiri al TVR a devenit, şi el, unul dintre posturile orientate politic din această ţară. Am fost indignat şi i-am apostrofat pe cei care conduceau această instituţie, însă, în funcţionarea unei televiziuni sunt anumite reguli a căror respectare face imposibilă luarea în seamă a unui cârcotaş ca mine. Noua trupă de circ instalată comod în fotoliile studioului TVRinfo îşi vedea de treabă, făcând, în mod profesionist (sic!), ca numărul de televizaci să crească zi de zi şi ca valoarea produsului lor să se apropie vertiginos de valoarea produselor celorlalte televiziuni de ştiri, adică de un asimptotic zero.

La schimbarea Puterii - care, iată, a împlinit deja o sută de zile - s-a schimbat şi echipa de conducere a Televiziunii Române şi, implicit, s-a schimbat garnitura de lucrători de la canalul de ştiri. Ceea ce nu s-a schimbat a fost năravul. Noii profesionişti ai minciunii au luat locul celor vechi şi mizeria a continuat să se scurgă pe burtiere, chiar dacă în sens contrar. TVRinfo murise deja.

Faptul că, acum, în locul figurilor comune care debitau imbecilităţi cu seninătatea unor fiinţe deplin iresponsabile, a rămas doar anunţul REVIZIE TEHNICĂ pe un fundal vizual de benzi verticale colorate şi pe un alt fundal, sonor de astă dată, care te face să părăseşti instantaneu canalul, nu înseamnă nicidecum o schimbare în rău. În ceea ce mă priveşte, lucrul acesta nu este altceva decât o reparaţie a înşelăciunii pe care mi-o administrase, pe banii mei, televiziunea de stat.