Aşteptările nu ne-au fost "înşelate" şi iată-ne - proşti, da' mulţi şi deştepţi, da'... proşti - exact în situaţia din anul electoral de tristă evocare 2000. Procopsiţi, democratic, cu două ipochimene degenerate, nule din punct de vedere uman, îl avem - în rolul lui Vadim Tudor - pe descreieratul infantil care ne-a ologit economic în ultimii doi ani, domnul Victor Ponta - "răul" cel mare, gras şi onctuos - şi, părelnic, de cealaltă parte a imaginarei baricade idelologice, stă, trufaş, vid şi amoral, domnul Klaus Iohannis - "răul" cel mititel.
Despre domnul Ponta nu mai are niciun farmec să "combatem". Şi-a dat cu preaplin probele incompetenţei, inadecvării, alienării, servilismului, laşitaţii, infantilismului, rapacităţii şi ne-a furnizat cu generozitate mostre ale schilodeniei sale caracteriale, sufleteşti, umane.
Faptul că domnul Ponta există, demonstrează că evoluţia umană este într-o etapa de criză genetică profundă şi că toboganul neantizării speciei umane este mult mai abrupt decât preconizam... Realitatea că un asemenea specimen degenerat a putut avea acces la încredere populară, la simpatie (?!) şi la apreciere, este de o monstruozitate fără corespondent lingvistic.
O societate care investeşte încredere şi viitor într-o glumă sinistră a naturii, precum domnul Ponta, merită, în viziunea mea limitată, o violentă şi grabnică extincţie, chiar dacă, alaturi de domnul Ponta - de-ar fi numai dumnealui! -, ea ar mai fi furnizat un milion de genii, bulucite intempestiv să îşi dispute toate premiile mondiale de excelenţă!
Nu vă miraţi - dumneavoastră, cei care sunteţi "vectori de opinie" - de pervertirea grotescă a electoratului român! Sunteţi copărtaşi la abrutizarea acestuia fiindcă, superficiali şi vanitoşi, aţi uitat de rolul de "educator" pe care ar trebui să vi-l asumaţi! În România ultimilor ani, nu a fost vreun "formator de opinie" care să nu se fi opintit cu osârdie întru disoluţia instituţiilor statului de drept. Totul a fost pârjolit, noroit, tras pe roată şi îngropat sub oceanul de dezavuare glandulară, de vacuitate semidoctă, de fatuitate îngreţoşantă, căci orice atac la o persoană notorie, care promovează axiologia societăţilor democratice de tip occidental, înseamnă, în fapt, atac sinucigaş întru disoluţia instituţiilor democratice interne şi-aşa stângace şi semi-funcţionale. Înţelegeţi că "discriminarea pozitivă" nu este discriminare, mai ales într-o junglă a abuzului precum este România de astăzi!
"Răul ăl decrepit", domnul Iohannis, este cealaltă "procopseală" a acestor alegeri cu iz puternic de "déjà vu" şi, departe de a fi un "rău acceptabil", el se va dovedi la fel de toxic - dacă nu, mai otrăvitor - decât alternativa sa.
Incapabil de sentimente genuine, încremenit într-o logică orizontală, schematică, imatur emoţional şi total lipsit de empatie, amputat sufleteşte şi contradictoriu până la absurd, afectat de multiple tare caracteriale şi mursecat de consternante derapaje de raţionament, domnul Iohannis este o creatură artificială şi ineficientă până la plictisul cel mai exasperant.
"Frate" cu "păpuşarii" notorii ai lui Ponta, şi atunci când se vedea prim-ministru "impus", dar şi în vara puciului care ne-a făcut cunoscuţi pe mapamond ca pe nişte impostori ai apartenenţei la lumea civilizată, domnul Iohannis este, mai degrabă, un Frankenstein politic, aflat la limita funcţionabilului, gata oricând să se surpe în inconsistenţa umană a fiinţei distrofice emoţional care i-a furnizat carcasa.
Nici însumate aceste două simulacre umane nu pot alcătui o persoană completă, fie ea şi mediocră. Abia dacă ar putea să genereze o creatură care, caracterial, să se asemene vag cu puşcăriaşul Adrian Năstase! Dar, asta este deja fantezie.
Nu că fantasticul nu îşi are şi el rostul său în această perioadă de sever regres uman pentru o Românie din ce în ce mai copleşită de involuţie, primitivism, nimicnicie...
Nu mai avem cum să ne opunem atacurilor antidemocratice, la care suntem supuşi de peste doi ani de zile, folosindu-ne de arme democratice. Plutocraţia a pus stăpânire pe resurse şi, când vom înţelege că vor dori să ne uzurpe până şi viitorul copiilor noştri, va fi prea târziu să-i izgonim în grotele din care s-au târât.
Cum să votez "răul cel mic", când acesta este un monstru care - a demonstrat - nu se va sfii să îmi reprime orice tentativa de acces la bunăstare, la vis, la speranţă? Cum să trec peste faptul că îmi vine să renunţ la cetăţenia română şi că sper să fim "mântuiţi" de un cataclism atât de năpraznic, încât teritoriul României să devină "pâmânt virgin"? Cum să-l reevaluez pe domnul Iohannis, când dumnealui este creaţia politică a domnilor Antonescu şi Ponta? Şi, totuşi...
În 2012, am ştiut că toate sacrificiile pe care le facusem de-a lungul vieţii - nenumărate şi inumane - au "şanse" să devină inutile, zadarnice. De atunci, fiecare demers al şleahtei mafiote ajunse la putere m-a sărăcit, m-a abrutizat, m-a alienat... Astăzi, am certitudinea că că am greşit mizând pe România şi pe români şi nu ştiu dacă să-mi radicalizez "lupta" sau să abandonez.
Ce greu îmi vine! Voi vota cu Iohannis, pe principiul "încurcă-i, drace!". Poate că "cearta" lor, dacă se vor certa, se va transforma în câştigul meu, al nostru! Oricum, din nefericire, ştiam cu toţii că aici vom ajunge, chiar dacă unii dintre dumneavoastră speraţi - ca nişte frumoşi pseudo-naivi - la sfârşitul coşmarului!
Cred că asta s-ar potrivi aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu