Nu am crezut nicio clipă că voi fi participant la o a doua revoluţie şi că, exact ca şi în '89, nici nu voi înţelege ce fac! Pe mine, "Revoluţia Facebook" m-a surprins luptându-mă online cu minţile opace ale unor paraziţi agresivi şi cinici din real, care nu înţelegeau să îşi extragă ghearele din beregata mea şi să-mi redea libertatea. Nici nu ştiu şi nici nu mă interesează să cuantific aportul meu la "victoria" Facebook asupra oligarhiei ticăloase...
În fapt, nici nu cred că am obţinut vreo victorie şi tocmai ăsta este rostul textului meu de astăzi.
Am votat anti-mafie. Nu am girat partide actuale sau persoane prin atitudinea mea publică, prin textele mele, prin niciuna dintre exteriorizările mele. Nici nu aş fi avut cum fiindcă sistemul politic românesc, profund cangrenat, a ridicat suficiente filtre-barieră care să facă imposibil accesul valorii în zona vizibilă a ingratei lumi politice. Practic, înfierând sistemul malign al politicii autohtone, negându-l, nu ai cum să accezi în poziţii de forţă ale acestui sistem, aşa încât să-l poţi reforma. Sunt extrem de puţine excepţii şi, de cele mai multe ori, acestea, epuizate şi lehămite de zadarnica luptă, se prăvălesc în pervertire mai devreme sau mai târziu. Aşa că nu am creditat partide sau candidaţi în cel de-al doilea tur de scrutin al acestor alegeri.
Când văd, acum, ipochimene politice cartilaginoase, care put la propriu a impostură, arivism, fatuitate, cocoţându-se, obraznice şi agresive, pe valul de entuziasm al grupului de populaţie civilizată al acestei naţii, afirmând cu tupeul obscen al sufletelor mercantile, de argat viclean şi trădător, că sunt "coautori" ai acestui miracol social, mai că îmi vine să dau foc acestei nelegiuite Rome!
"Câştigătorii" de astăzi ştiu însă destul de bine cum stau lucrurile din punct de vedere al structurii voturilor şi, din această cauză, îşi permit aroganţe care, într-o societate cu adevărat sănătoasă, le-ar aduce aneantizarea politică imediată şi definitivă. Ştiu că, acea parte igienică a electoratului, cea care a făcut posibilă răsturnarea vremelnică a monstrului acromegalic al oligarhiei autohtone, nu reprezintă, în sine, un pericol real. Nu suntem suficient de mulţi ca să îi punem cu adevărat în pericol. Reprezentăm doar o fracţie prin care una sau cealaltă parte a mafiei multicefale omniprezente pot accede la pârghiile de putere, la poziţiile din care ne pot parazita fără teama de a da socoteală legii!
În fapt, susţinătorii infractorilor de stânga şi de dreapta au rămas tot... aproximativ 8 milioane de borfaşi. Sunt de "stânga" - asistaţi, bugetari, privilegiaţi, sinecurişti, mici mafioţi locali, naivi, troglodiţi etc. - în jur de 5 milioane şi de "dreapta" - evazionişti, speculanţi, sinecurişti, bugetari, naivi troglodiţi etc. - în jur de 3 milioane. Sunt imuabili şi atât de opaci intelectual, încât doar moartea poate să-i desprindă din încremenirea lor ideologică... Ceea ce, veţi vedea, este o veste bună!
Există în jur de un milion de oameni de dreapta, cu o ideologie reală, de astă dată, care, deşi educaţi şi activi, sunt dezbinaţi ideologic tocmai pentru că "dreapta" nu înseamnă conses al unor idei fixe, preconcepute, inflexibile, tocmai pentru că dreapta înseamnă polemică constructivă, dorinţa de a îţi impune punctul de vedere în care crezi, speranţa de a ajunge la "binele personal" şi, implicit, la "binele public" pe căi personale, ci nu pe căi bătătorite, prin reţete panaceu, prin schematism şi dogmă.
Din 2000 încoace, pentru a patra oară consecutiv la alegerile prezidenţiale, apare un surplus de votanţi care înclină balanţa în favoarea "răului mai mic". Stăm cu toţii şi ne întrebăm cine sunt aceşti "aliens" şi de unde apar ei? Anul acesta au fost peste 2 milioane de fiinţe care au făcut ca diferenţa între cele "două rele" să fie de peste un milion de voturi.
În fapt, explicaţia este destul de la îndemână. Sunt tinerii. Sunt acele persoane care, crescând în juxtapunere cu societăţile democratice occidentale, au căpătat un simţ acut al justiţiei. Sunt inactivi politic, altfel, şi din acest motiv nu pot fi cuantificaţi. Mai mult, la fiecare ciclu electoral ei se "înmulţesc" cu încă cinci generaţii!
În 2000 nu au fost vizibili fiindcă noi toţi, disperaţi de o catastrofă naţională, am votat unidirecţional. S-au văzut relativ în 2004, atunci când cei "de stânga" şi cei "de dreapta" nu ştiau că sunt, în fapt, cointeresaţi în fărădelege şi când paradigma criptocomunistă a fost răsturnată nesperat. Abia au putut face diferenţa în 2009 (an în care scindarea electoratului a fost atipică*), în mod miraculos, când, după o noapte de agonie, cerul României nu a fost ferecat de norii anti-democraţiei vadite, agresive, ireversibile. Au strălucit, însă, acum, în 2014, rămânând uimiţi şi ei că sunt atât de mulţi şi că au atâta putere.
Cum a fost posibil să se multiplice în cincisprezece ani această fenomenală putere populară? Ce resorturi a determinat aglutinarea acestei pături sociale, necuantificabile electoral, ca scut în jurul democraţiei fragile din România?
Eu cred (acesta este un punct de vedere personal, care nu se sprijină decât pe observaţiile mele subiective, neavând în background studii statistice sau sociologice) că înlocuirea generaţiilor stă la baza creşterii numărului de persoane care aparţin acestui grup social. Vă spuneam mai sus că faptul că doar dispariţia fizică îi poate dezbăra pe cei pervertiţi politic de mentalitatea lor toxică nu este o veste rea! Ei bine, chiar asta se întâmplă: în timp ce edecii pietrificaţi în gândirea criptocomunistă se sting încet, încet, tineri cu spiritul justiţiei, care înţeleg că România nu poate fiinţa prosper copleşită de corupţie, vin să pună piciorul în prag şi se opun delapidării viitorului lor şi al copiilor lor. Sunt din ce în ce mai mulţi, cu fiecare ciclu electoral, însă, abia acum, când au făcut posibil un adevărat miracol, vor înţelege cât de puternică este "arma" votului, cât de reconfortantă este certitudinea că nu mai poţi fi abuzat, umilit, parazitat...
Resortul lor interior, moral, "ideologia" lor politică sunt determinate de contactul nemijlocit cu democraţia de tip ocidental şi de comparaţiile directe pe care le pot face între societăţile normale, ale vestului democratic şi între surogatul de democraţie care ne este permisă de mafia oligarghiei autohtone în România. Ei înţeleg lecţia democraţiei trăind direct diferenţele şi, din fericire, nu mai pot fi transformaţi în prizonieri - din punct de vedere ideologic, economic, social, cultural - de către şleahta infractoare, aflată prin rotaţie la pârghiile de putere ale ţării şi de organele ei primitive de propagandă, de intoxicare mediatică, de manipulare crasă şi criminală a maselor de votanţi, bieţi oameni încremeniţi în criptocomunism, inadaptaţi, refractari la modernitate şi democraţie...
Pare o veste bună? Pare doar, fiindcă spectrul criminal al monstrului format din cele 8 milioane de troglodiţi gata să ne desfiinţeze stă ameninţător, ca un cancer agresiv, în coasta câştigurilor noastre democratice. Deocamdată, sunt dezbinaţi, însă, atunci când vor înţelege că în "uniune" stă puterea, nu se vor sfii să se "căsătorească" din nou. Până la urmă, nefiind capabili de adaptare şi permanent împiedicaţi să-şi acceseze intelectul, raţionalitatea, luciditatea, nici nu au alternativă! "Strategii" mafioţilor înţeleg deja cum stau lucrurile şi vor găsi mintenaş un "ţel" comun spre care să îndrepte visceralitatea acesui segment de populaţie, dependent de mafie şi definitiv glandular, aşa încât să îi (re)unească!
Am mai trăit coşmarul în 2012. Nu am nicio îndoială că reprezentanţii răului din România, loviţi crâncen acum, se vor replia în scurt timp şi vor trece la a-şi ameliora stratagemele, sistemul, aparatura de subordonare şi parazitare a naţiunii. Altfel, ar însemna să se încoloneze spăşiţi spre a se "interna" quasi-benevol în puşcăriile patriei şi... de ce ar face asta, când în siajul lor stau milioane de zombies, pândind visceral clipa în care îşi vor putea din nou exhiba hidoşenia, obscenitatea, schilodenia?! Ori, asta ar trebui să ne dea frisoane!
_____________________________________________________________________________
*În anul 2009 "încrâncenaţii" de "dreapta", apucând să trăiască bum-ul economic din 2007-2008, credeau că nu vor mai avea nevoie de structura oligarhică "de stânga" pentru a putea propăşi. Deşi liderii lor se postaseră în spatele reprezentanţilor politici ai mafiei "de stânga", ei nu i-au girat pe criptocomunişti cu votul lor, convenindu-le lupta crâncenă dintre instituţia prezidenţiala şi aceştia. Atunci, electorii "de dreapta" s-au îmbatat cu apă rece, crezând că pot accede la "ciolan" prin propriile structuri mafiote, pe care le iniţiaseră şi le ranforsaseră în cei patru ani de guvernare. Acum, în 2014, după ce au înţeles că nu pot să concureze cu mafia mult mai sofisticată a celor "de stânga" şi s-au aliat cu ei (în 2012 - 2013), s-au văzut "înşelaţi" şi trădaţi, daţi la o parte de la descărnarea ciolanului, umiliţi şi ridiculizaţi pentru că "o aveau mică şi subţire" şi iarăşi s-au trezit votând din tabere diferite, candidaţi diferiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu