Gheorghe Hagi a preluat, în sfârșit, echipa națională de fotbal a României și, după primele două meciuri (oficiale) pierdute, deja se discută despre plecarea lui de la conducerea echipei. Desigur, cretineții care-l mușcă de bazon pe Hagi, de ani întregi, mizează mult pe orgoliul lui și, probabil, speră să-l înfurie și să îi determine demisia. Pare că cei mai proști chibiți interni, cei care se tot lamentează, de ani buni, că Hagi nu este un antrenor pe măsura exigențelor lor, și-au făcut o misiune din a-l denigra pe acest mare om de fotbal și a-i deforma imaginea în percepția publică. Cu un relativ succes, aș băga eu de seamă, ținând cont de semianalfabeții care, luptându-se din răsputeri cu tastele, îl înjură pe marele nostru fotbalist.
Ce poate face Hagi cu actuala echipă națională? Mai nimic. Nu avem decât un singur fotbalist acolo - Ianis - și nimeni nu are suficientă minte, nici măcar tatăl lui, să îl desemneze lider și să creeze o echipă în jurul lui. La actuala echipă națională, toți salahorii se cred "pianiști" și, din această ridicolă și tragică supraevaluare, vin și rezultatele execrabile. Practic, jucători ca Stanciu, Marin, Man, Mihăilă, Rațiu etc., deși sunt submediocri și ar trebui să alerge disperați pentru a-i crea oportunități singurului jucător cu execuții bune (nu excepționale, dar rezonabile) de la națională, Ianis, ei se cred, fiecare, lider de echipă și, în consecință, nu numai că nu trudesc îndeajuns, dar mai și irosesc, lamentabil, situațiile bune pe care le au.
Fără discuție, educația aberantă a românilor (europenilor) și cultul absurd al propriei personalități, contrar realității, îi determină pe mediocrii din fotbalul de astăzi, nu numai să se creadă vedete, dar să devină și suficient de opaci și obtuzi, încât să nu mai fie capabili să vadă valorile reale care stau lângă ei și cărora ar trebui să li se dedice, tocmai pentru a ieși din anonimat.
Când ești Rațiu, joci fundaș lateral și faci "bicicleta" ca și când ai defeca pe teren, crezându-te tehnic, ceva e disfuncțional în educația ta. Toți fotbaliștii actuali ai naționalei par să aibă enorme probleme cu propria autoevaluare, trăind fantasme ale unei epidemii europene și nord-americane de megalomanie cronică.
Ianis pare singurul care, denigrat crunt de toți boschetarii presei de sport din România și de hulitorii jenanți și grobieni ai tatălui său, are comportamentul celui care a ajuns să se subestimeze. Nici nu cred că va reuși să mai scape de paralizantul "sindrom al impostorului", mai ales că manipularea psihologică a detractorilor îl determină să se îndoiască până și de evidența calităților sale excelente. Într-un sistem ideal, creat exclusiv pentru execuțiile sale, el ar fi o incontestabilă vedetă și foarte puține echipe naționale ne-ar putea face față.
Dar, cine se încumetă să accepte valul de invectivă care ar urma unei astfel de strategii? Poate orgoliosul Gheorghe Hagi să rupă orice legătură cu vicioasa mass-media și să îi mazilească pe toți jucătorii "vedetă" ai naționalei care nu vor trudi pentru a-l pune în valoare pe Ianis? Ar putea Gică să suporte furtuna de invective timp de doi ani, până când sistemul acesta va merge ca uns și rezultatele bune vor apărea? Nu îl văd capabil și, de altfel, nu cred că va fi cineva, vreodată, capabil să își impună viziunea la naționala de fotbal a României, pe termen relativ lung, de patru sau cinci ani. Oricine ar veni, deși presa de sport românească este de o flascitate înduioșătoare, ori va face compromisuri, ori va pleca cu orgoliul înflocizat, fiindcă, da, nici antrenorii români nu au scăpat pervertirii educaționale și, evident, nici ei nu sunt capabili de corectă autoevaluare și de firesc dialog.
Concluzia mea este că, atât Gică Hagi, cât și Ianis, nu vor fi utilizați la adevăratul lor potențial, fie din ignoranța celorlalți, fie din pernicioasa invidie a hulitorilor, fie din pricina orgoliului lor - gonflat, în cazul tatălui și atrofiat, în cazul fiului -, iar alte posibilități de a face performanță, cu mazetele actuale, nu există. Sper să mă înșel, însă am mai văzut filmul acesta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu