Perseverare diabolicum

Veţi crede, poate, că fantoşa grăsulie, cocoţată în copacul guvernării şi administrării naţiei, domnul (sic!) Ponta Victor, perseverează în a numi miniştrii controversaţi dintr-o sfântă şi imuabilă incapacitate caracterială de a recunoaşte şi a-şi apropia semeni de calitate, valoroşi intrinsec şi utili societăţii datorită cunoştinţelor pe care le-au dobândit. Veţi crede, poate, că, incapabil de relaţii fireşti, din pricina "cârdăşiilor" politicianiste în care se bălăceşte suin, uzurpatorul de titluiri academice şi de funcţii publice, domnul Ponta Victor îi împiedică pe oamenii cu adevărat de valoare să intre în anturajul pestilenţial al domniei sale.
Desigur, un om integru nu ar accepta niciodată vreun pact cu acest ipochimen anacronic şi suprarealist, însă există destule personaje suficient de pregătite profesional şi, totodată, îndeajuns de pervertite, încât să poate fi oricând alese şi numite în funcţii administrative importante de către infantilul zglobiu de la Palatul Victoria.

Ei bine, părerea mea este că perseverenţa în alegerea unor "rateuri" profesionale şi, uneori şi umane, în posturile vacante de miniştri are resorturi în calculul meschin, dar realist, pe care structura mafiotă care a pus stăpânire pe resursele României de astăzi şi-l face, analizând psihologia pidosnică a votantului autohton majoritar.

Alegerea repetată a unor persoane îndoielnice în funcţii de demnitari are, printre altele şi rolul "profilactic", de imunizare a maselor de votanţi captivi ai Puterii mafiote împotriva ideii că reprezentanţii lor politici ar trebui să fie integri, exemplari, oneşti. Promovarea fărădelegii, găinăriei, ilegalităţii, inadecvării, diletantismului, infracţionalităţii în Guvernul României, are, ca prim scop, determinarea pavloviană a alegătorului generic şi captiv al Puterii de azi de a nu se mai putea raporta la aleşii săi pe criterii obiective, prin evaluarea calităţilor şi defectelor acestora, ci de a-i accepta sau a-i respinge după criterii aiuristice, induse subliminal, toxice chiar pentru electorul alienat prin perfida şi criminala manipulare! "Aleşii" pe astfel de căi, rapaci, cinici, oportunişti, nu se vor sfii să-şi exploateze electoratul autist şi, ca într-un cerc vicios de coşmar, vor face tot ceea ce le va sta în putinţă pentru a-i conserva în incapacitatea de a raţiona just, de a putea face alegeri corecte.

Un alt scop al "promovării" incompetenţei şi inadecvării la nivel guvernamental este acela de a ţine amorsată şi a potenţa ura iraţională a electoratului Puterii de azi împotriva celui mai vizibil oponent al mafiei politico-mediatico-economice conducătoare, împotriva domnului preşedinte Traian Băsescu. Jocul este simplu şi eficient: domnul Ponta propune bazaconii, domnul Băsescu este obligat să ia atitudine, domnul Ponta se înfăţişează electoratului său ignar drept o victimă a "tiraniei" emanate de la Palatul Cotroceni, alegătorii iritaţi şi indignaţi se înflocizează glandular, încolonându-se mental pentru a-şi vota temerarii "eroi"(eroi care se "luptă" împotriva ultimului bastion al "tiraniei" portocalii, al amestecului occidentului în "treburili" interne),... fără să înţeleagă că, în plină criză a absurdului colectiv, ei luptă, în fapt, împotriva propriilor lor interese, propriilor lor drepturi, propriei lor bunăstări, împotriva copiilor şi a nepoţilor lor!

Cum să-i explici unui troglodit că un kg de zahăr primit gratis în acest moment îl va împiedica să aibă acces la cunoaştere, la justiţie, la resursele la care - legal şi moral - are dreptul? Cum să îl convingi pe un alienat înfometat, amoral sau cu o axiologie ghidată de glandele sale endocrine, că o burtă de mici înfulecată de el acum stă între bunăstare (concept) şi copiii lui, şi copiii copiilor lui?! Nu există instrumente, fiţi siguri!

Un alt scop al perseverenţei cu care (ni)micul mitoman din scaunul Palatului Victoria numeşte incompetenţi pe bandă rulantă este, cred eu, nevoia lui de a rămâne vizibil, proeminent, în cadrul structurii administrative pe care o conduce! Urmăriţi-i puseurile infantile de autoritate pe care le are atunci când şedinţele de Guvern sunt televizate! Fiţi atenţi la puerila îngâmfare cu care li se adresează miniştrilor fonfi şi guşaţi care îl secondează abia abţinându-se să nu râdă, prefecţilor cu voci de "ghiocei" pe care-i muştruluieşte telefonic! Vi-l imaginaţi pe domnul Ponta având astfel de atitudini în cadrul Partidului Social Democrat? Nici nu poate fi vorba! Doar aici, la Guvern, domnia sa - un măscărici cu o coroana imensă de tiran - îşi poate permite să se zborşească la semenii săi, să se exprime licenţios şi argotic, să "pălmuiască" verbal o lume întreagă, aşa cum, din punctul lui de vedere, de veşnic copil nebăgat în seamă de cei mari, lumea chiar bine merită.

Speranţa domniei sale de a rămâne un ludic "chior împărat în ţara orbilor" este alimentată activ şi de numirile acestor fiinţe cartilaginoase, fără siaj profesional şi politic, fără nume şi, mai ales, fără rezultate imediate care să le confirme utilitatea. De-aici şi (din dramatice traume oedipiene) apelativul "fă". Imaginaţi-vă ce ar însemna domnul Ponta într-un guvern cu domnul Tănăsescu la finanţe, cu domnul Theodorescu la cultură, cu "socrul" Sârbu la agricultură, cu Oprişan şi Mazăre ca vice-prim-miniştri, cu Năstase (din pârnaie) la justiţie etc.? Unde ar fi zglobiul plagiator printre aceşti "corifei" ai mafiei social-democrate (sic!)? Biet măscărici de curte, ridicolă mazetă, biată butaforie pentru forţele obscure pe care nici nu le întelege şi la care, deşi se crede meşter dibaci, nici nu va avea acces vreodată!

Perseverenţa domnului Ponta în a ne oripila prin modul paradoxal în care reuşeşte să extragă din marea masă de oportunişti tineri ai României cele mai anoste şi absurde personaje are, în realitate, legătură cu calcule corecte (dar imorale) ale structurilor care-l manipulează pe pseudo-premierul României, calcule care au ca rezultat scontat realizarea marelui vis al caracatiţei politico-economice a Puterii, acela de a-şi subjuga toate instituţiile de stat, aşa încât costurile fărădelegilor pe care le săvârşesc să fie nule! Deocamdată, dacă este să luăm pulsul electoratului în mod obiectiv, se pare că, folosindu-se de alte enorme şi nenumărate demersuri la limita legii şi a moralităţii de care uzează cu îndemânare şi viclenie, mafioţii au câştig de cauză şi, după cele mai proaste Guverne din istoria post decembristă, urmează ca ruşinea noastră să capete aspecte monstruoase şi să ne procopsim cu cel mai inadecvat, infantil, autist şi şantajabil preşedinte de ţară!