Ce prim-ministru?! Un infractor.

Oricâte eforturi a întreprins preşedintele Traian Băsescu pentru a ne face să înţelegem ce regres social înseamnă revenirea la putere a sistemului ticăloşit despre care făcea vorbire, cu nesperat succes, în 2004, nu a reuşit să ne convingă într-o proporţie suficientă, aşa încât să fim feriţi de urgia abuzurilor şi penuriei care vor urma.

Ce probă mai concludentă a nocivităţii alianţei întru săvârşirea de fărădelegi putea să ne ofere cineva, decât cea pe care o avem în faţă după aceste nenorocite de şapte luni ale guvernării (sic!) social-liberale?!
Ce argumente întru demascarea demagogiei, imposturii, rapacităţii, politicianismului meschin şi păgubos pentru societate, am fi putut avea la dispoziţie, mai evidente şi mai numeroase, decât cele pe care ni le-au furnizat aceste ultime luni de administrare urechistă a României?! Ce dovezi mai clare ale apartenenţei la un sistem mafiot, disperat să îngenuncheze instituţiile statului care se ocupă de eradicarea corupţiei - toate instituţiile statului pe care nu şi le poate subordona legal -, am fi putut accesa, decât cele pe care, aproape zilnic, prin protecţia şi promovarea unor infractori sau unor presupuşi infractori, sistemul ticăloşit ni le-a furnizat în tot acest timp?!

Domnul Băsescu ne-a oferit tuturor posibilitatea să-i vedem la lucru pe aceşti oameni. I-a aşezat sub luminile rampei şi, mai mult, ne-a arătat tuturor ce crede despre ei un public mult mai obişnuit cu spectacolul democraţiei, al statului de drept: ocidentalii. I-a expus tuturor, arătându-ni-i în toată hidoşenia lor, cu toate cancerele lor caracteriale la vedere, lipsiţi de posibilitatea de a se ascunde sub ameninţătoarea tăcere pe care şi-ar fi dorit-o.

Am putut vedea de aproape cele mai abjecte detalii ale caracterelor acestor ipochimene: mitomania, ipocrizia, cinismul, meschinăria, maliţiozitatea, dublul standard şi alte zeci de vicii de structură şi de caracter ale acestor fiinţe. Ni s-au oferit puncte de vedere ale unor reprezentanţi de seamă ai forurilor internaţionale şi ale unor personalităţi europene şi mondiale, contrariate, stupefiate, oripilate, de faptele acestor conaţionali iresponsabili.

Domnul Băsescu a eşuat în încercarea domniei sale de a ne deschide ochii şi, aşa cum ne-a obişnuit, şi-a dat seama că va eşua cu mult înainte de a înţelege asta oricine altcineva. Vom fi obligaţi să parcurgem următoarea etapă din viaţa noastră trecând prin această grea încercare la care suntem supuşi, fără să avem altă vină decât aceea că, deşi o parte dintre noi suntem fiinţe inteligente, aparţinem unui popor necivilizat, primitiv, lovit iremediabil de imbecilitate. Suntem, practic, la mila occidentului, legaţi de mâini şi de picioare în faţa acestui monstru pseudo-politic, trufaş şi lacom, gata să ne secătuiască de vlagă, de voinţă, de speranţă.

Domnul Băsescu a făcut tot ceea ce a depins de domnia sa pentru a ne feri de acest regres democratic. La fel am făcut şi aceia dintre noi care am reuşit să ne sustragem manipulării sistematice, presiunii sociale enorme, nevoilor noastre primare cărora nu vrem să le fim - şi noi, precum majoritatea acestei naţii - sclavi. Urmează disidenţa şi gherila, umilinţa şi deznădejdea, frica, speranţa, căderea, mândria, ruşinea...

Ruşinea noastră va fi enormă, devastatoare, fără de margini şi va fi devansată doar de disperarea neagră, venită din umilinţă şi foame, care va pune stăpânire pe noi toţi, fără deosebire. Mai abitir îi va durea, însă, pe cei mai naivi şi entuziaşti dintre cei care au făcut posibilă această monstruozitate. Majoritatea tembelă a acestui popor a renunţat la un om ca Mihai Răzvan Ungureanu în favoarea unui impostor dovedit şi s-a (ne-a) dat pe mâna rece a unei mafii primitive, cu exponenţi ca Mazăre, Oprişan, Dragnea, Fenechiu, Hrebenciuc,... nici nu mai are rost să enumăr fiindcă, exact ca într-un coşmar, indiferent spre cine ne-am îndrepta privirile disperate, din spatele măştilor prost aşezate peste tovalul obrazului oricărui social-liberal, nu poate să se ivească decât un ipochimen ipocrit, cu sufletul schilodit de josnice nevoi, de aberante aspiraţii şi dorinţe. Practic, nu există niciun OM în Uniunea Social Liberală. Sau, dac-o fi, eu nu îl ştiu.

Eu nu mă voi resemna. Lupta mea împotriva plagiatorului Ponta nu se va sfârşi decât atunci când acesta va dispărea din viaţa politico-socială a acestei ţări. Nu sunt interesat de actele dumisale de guvernare pentru că, în ceea ce mă priveşte, acest om nu este altceva decât un aventurier iresponsabil, care ne pune în pericol iminent viitorul, sănătatea, libertatea, un aventurier care forţează limitele legale şi care profită de slăbiciunea statului de drept român pentru a-şi realiza nişte ţeluri personale, familiale, de grup infracţional.

Dom’ Ponta, plagiatul este un furt, la fel cum dublul limbaj este mitomanie. Semnarea unor acte internaţionale, fără să ai mandat de la Preşedinte şi împotriva unei decizii a Curţii Constituţionale, este o infracţiune gravă, la fel cum încercarea de a măslui listele electorale oficiale este o altă infracţiune gravă; cu atât mai grave sunt aceste fapte dacă vin de la un prim-ministru, indiferent dacă el este doar o marionetă, aşa cum ai fost şi, din nefericire, vei mai fi dumneata. Fă un bine acestei naţii şi, chiar împotriva visceralei ei porniri, renunţă la orice ambiţie politică, socială, profesională! Dispari din politcă şi din prim-planul societăţii! Ba, chiar dă-ţi silinţa să dispari din ţară! Prin asta vei veni în sprijinul imbecililor care te-au propulsat în poziţia asta enormă faţă de potenţialul dumitale (intelectual, profesional, moral) şi ne vei scuti pe toţi de ruşinea de a răspunde la întrebarea firească a oricărui cetăţean civilizat al lumii: “Cum este posibil să aveţi un Guvern condus de un infractor?”