Gigantul din oglindă - un limbric miop

Există o tendinţă quasi-generală printre membri Partidului Democrat Liberal de a-şi face mea culpa şi de a-şi pune cenuşă în cap pentru aşa-zisul eşec de la alegerile parlamentare din decembrie. De câte ori ies public şi înceară să explice rezultatele care îi dezavantajează, nu uită să amintească despre greşelile pe care le-au făcut, atât la guvernare, cât mai ales în campania electorală. Fiecare membru marcant sau aspirant la notorietate al Partidului Democrat Liberal îşi administrează prompt, cu conştinciozitate, doza de autoflagelere pe care o consideră optimă pentru a recâştiga simpatia celor cinci procente din electorat care... i-a sedus şi i-a abandonat, tocmai când le crăpa măseaua.

În realitate, afară de o salubrizare la sânge a partidului, în urma căreia oricum ar mai fi pierdut încă vreo cinci procente electorale, Partidul Democrat Liberal nu poate fi acuzat de niciun fel de greşeli de strategie electorală, fiindcă, indiferent de eforturile pe care le-ar fi depus, rezultatele nu s-ar fi îmbunătăţit. Majoritatea electoratului român, acea jumătate şi ceva mută a votanţilor autohtoni, este imuabilă în indiferenţa ei faţă de propria existenţă şi ar putea fi adusă la vor, probabil, doar prin coerciţie. Din ceea ce rămâne ca masă activă de votanţi, ştim cu toţii că, într-o poporţie relevată şi de rezultatele acestui scrutin, majoritari sunt iubitorii de pomeni şi promisiuni, acele fiinţe tolerante cu propria imbecilitate, mândre de incultura lor şi convinse că “deşteptăciunea” intelectualilor acestei naţii este, în realitate, o nesuferită boală. Acel electorat este puţin volatil şi, chiar dacă democrat-liberalii au profitat şi ei în trecut de pe urma veşnicelor nemulţumiri ale inadaptaţilor care-l compun, în mod tradiţional, el este un electorat al stângii infracţional-sindicalizate, feudale, mafiote.

Partidul Democrat Liberal a fost în situaţia extraordinară, rarisimă, de a putea face aproape orice, fără să se afle în poziţia de a greşi. Rezultatele acestei grupări politice sunt rezonabile, iar eu cred că partidul acesta ar trebui să continue politica de asanare morală pe care a început-o.

Şi, dacă tot sunt la capitolul renunţării la (de)serviciile unor membri de partid nepotriviţi şi indezirabili, de ce să nu înceapă chiar cu “minoritarul” logoreic Cristian Preda?

Mie mi s-ar părea cel puţin deplasat ca, aflându-mă într-o casă la construirea căreia nu am niciun merit, să mă bucur de protecţia pe care acea casă mi-o oferă, în timp ce îi bruftuluiesc pe proprietari, îi fac de râs printre vecini şi ofer argumente unor persoane care vor să pună mâna pe proprietatea gazdelor mele pentru a o distruge.

Pot înţelege că domnul Preda are nemulţumiri cu privire la modul în care este condus partidul sau la alte aspecte ale bucătăriei interne de partid, însă nu am cum să fiu de acord că acest om are dreptul să terfelească imaginea partidului.

Lăsând la o parte modul imbecil în care acest politician autist îşi desfăşoară campaniile de denigrare a partidului de pe urma căruia a ajuns europarlamentar, stau şi mă întreb care este aportul acestui om la zestrea strategică, de imagine, electorală, a acestui partid, aşa încât dumnealui să se aşeze într-o poziţie de pe care să creadă că poată să-şi permită să dezavueze public conducerea grupului politic, strategiile acestuia, membri şi simpatizanţi ai Partidului Democrat Liberal? Oricât de corecte şi inspirate ar fi proiectele politice pe care le propune partidului domnul Preda, faptul ca ele nu sunt apreciate şi adoptate de o majoritate a membrilor de partid, nu îi poate permite europarlamentarului rebel să meargă din televiziune în televiziune şi să-şi denigreze colegii de partid. De altfel, simplu fapt că propunerile domnului Preda sunt ignorate în interiorul partidului vorbeşte despre importanţa pe care i-o acordă democrat-liberalii. Cât de greu să îi fie domnului Preda să înţeleagă că trebuie să-şi schimbe ori strategia prin care încearcă să reformeze partidul, ori... partidul?

La fel de curios sunt să ştiu de ce persistă domnul Preda în continuarea raporturilor de membru al acestui partid politic, dacă ştie că între convingerile dumnealui şi acţiunile partidului sunt diferende insurmontabile? De ce, în loc de a-şi da demisia dintr-o funcţie de partid care s-a dovedit că-l incomodează, domnul Preda nu şi-a dat demisia din partid?

Realizările politice ale domnului Preda sunt inexistente. Dumnealui se cremponează de o moralitate care este dinamitată tocmai de comportamentul absurd al omului care se bucură de beneficiile apartenenţei la o grupare politică, pe de-o parte, şi îşi face imagine publică pe spinarea acelei grupări politice, pe de altă parte. Chiar dacă domnul Preda ar avea dreptatea de partea dumisale şi ceea ce impută dumnealui Partidului Democrat Liberal ar fi real, tot ar trebui exclus din partid, fiindcă este o culme a absurdului să afirmi că un grup politic este viciat, să admiţi că nu ai capacitatea să-l aşezi pe calea cea dreaptă şi, cu toate astea, să rămâi în interiorul acelui grup politic. Este pur şi simplu absurd.

Omul acesta trebuie exclus din Partidul Democrat Liberal. Aportul dumisale la zestrea de imagine a partidului este infinit mai mic în comparaţie cu deserviciile grave, urmări ale unor vanităţi aflate în zona patologicului, mai degrabă, pe care dumnealui le furnizează acestui partid. Democrat-liberalii i-au oferit şi înţelegere, şi posibilităţi de exprimare domnului Preda, iertându-i inexplicabilele ieşiri publice şi alegându-l, nemeritat, afirm eu, pe poziţii de execuţie în partid. Domnul Preda recidivează în derapajele dumisale şi dovedeşte că nu merita nici clemenţa colegilor şi nici încrederea lor.

Cred că este timpul să i se comunice domnului Preda că gigantul politic, dotat cu inteligenţă vie şi moralitate în exces, pe care domnia sa îl vede în oglindă este, în realitate, un limbric miop, lovit de cea mai cruntă nepricepere psihologică, politologică, sociologică, aflat în zona gri a submediocrităţii politice şi, oricum, rezident din culpă (accept această circumstanţă) în ţinutul imoralităţii.

Citiţi şi Disidenţa de partid!