Ţara judecătorilor corupţi

"Şeful Poliţiei de Frontieră Albiţa, cercetat în libertate. Decizia, luată de judecătoarea Viorica Costiniu."

Citesc titlul acesta şi, deşi am învăţat demult că sistemul juridic din România împarte cu dărnicie mai degrabă nedreptatea decât justeţea, tot simt cum îmi creşte pulsul şi cum mă cuprinde indignarea.

Din nefericire, trăim într-o ţară care este condusă de această tagmă de fonfi şi guşaţi care îşi spun judecători. Ne aflăm, din punct de vedere al sisemului social în care trăim, la mâna acestor paraziţi care îşi dau ifose de intelectuali şi care, instituţional, şi-au creat o redută legală, dar profund imorală, care îi face intangibili nu numai în faţa firavelor şi interpretabilelor legi, ci chiar în faţa neputinţei noastre de a le mai suporta pretenţiile financiare, opulenţa, privilegiile...


Puşi la adăpostul normelor pe care şi le-au creat şi promovat singuri, într-un Parlament în care intră şi se preface că trudeşte orice oligofren, aceste fiinţe, despre care trebuie să crezi că au cel mai înalt grad de integritate, se cârdăşesc întru propriul interes în paguba unei întregi naţiuni.

Ca într-o scriere absurdă, kafkiană, deşi toată populaţia României a fost crunt lovită de sărăcia pe care americanii au vrut s-o împartă frăţeşte cu toată lumea, aceşti pontifi ai nimicului şi-au prezervat, printr-o acţiune grevistă, ilegală dar, mai ales, lipsită de umanitate şi de moralitate, privilegiile financiare câştigate imoral, prin şantaj asupra politicienilor, de-a lungul timpului.

Deşi naţiunea - angajatorul acestei şleahte parazitare - le arata şi încă le mai arată zilnic că nu le poate satisface pretenţiile salariale şi că nu este mulţumită nici de activitatea efectivă a judecătorilor şi nici de moralitatea acestora, ei, în nemernicia lor, nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să-şi ia prizonier patronul, poporul român, şi să intre într-o ilegală grevă.

Deşi evidenţa se prăvăleşte peste ei şi fiecare raport al oricărui for intern sau internaţional desemnează judecătorii ca fiind veriga slabă a naţiunii, putregaiul instituţional şi uman cel mai toxic al acestei ţări, fuduli şi imbecili, sfidând orice urmă de compasiune pentru naţiune şi pentru viitorul ei, judecătorii hotărăsc să-şi păstreze privilegiile obţinute fraudulos (prin creşterea enormă a veniturilor din ultima lună de activitate, ultima lună de serviciu fiind cea de referinţă pentru calcularea pensiei unui magistrat) şi după ce se retrag din magistratură. După o viaţă de huzur pe banii copiilor, medicilor, profesorilor,... după lungi ani în care au trăit mârşav şi la limita promiscuităţii morale, banda de excroci bătrâni trebuie recompensată... tot din banii copiilor, medicilor, profesorilor...

Nu, nu îmi este teamă să generalizez! Am mai scris şi cu alte ocazii. Printre aceşti farsori nefericiţi nu există fiinţe nevinovate. Sistemul corupt şi corupător este la vedere şi simplul fapt că accepţi să faci parte din el, fără să iei atitudine radicală împotriva acestei imense înşelăciuni la care se dedau cei mai mulţi dintre judecători, te face coautor şi complice la crimă.

Nu, nu există fiinţe ingenue în rândurile magistraţilor judecători, la fel cum nu există absolut niciun poliţist care să nu fie infractor de drept comun, pentru că, încurajaţi de o societate autistă şi incultă, judecătorii, poliţiştii, funcţionarii, soldaţii, popii,... ştiu cât de masivă este crima înşelăciunii împotriva propriului popor a breslelor din care fac parte şi, chiar dacă nu atentează direct la viaţa semenilor lor prin furtişagul la care se dedau ceilalţi acoliţi, sunt compici tăcuţi care, pentru un locşor de muncă fără bătaie de cap, acceptă pasivi siluirea culturală şi economică a întregii naţii. Priviţi-i pe vameşi în toată mizeria lor! La fel este în toate cârdăşiile care se hrănesc din banul public, sau pe spinarea celor săraci cu duhul, poporului nevoiaş, credul, tentat la rându-i de hoţii şi furtişaguri.

Judecăţi întinse pe ani, pe decade chiar, aroganţă şi impertinenţă, sfidare a justiţiabilului contribuabil, dezinteres şi batjocură. Acestea sunt tratamentele la care sunt supuşi cei care au nenorocul să aibă nevoie de justiţa pe care o plătesc din greu. În loc să mergem în judecătorii şi în tribunale încrezători şi senini, preocupaţi doar de cauzele noastre, ne trezim anxioşi la gândul că onoratei instanţe nu i-a priit cafeaua sau micul dejun... Sau poate are arsuri stomacale!... Vreo măsea stricată!?...

Fără îndoială, în sistemul juridic românesc, printre magistraţii judecători, ar fi necesară nu numai o reformă, dar chiar o revoluţie. Poate că litera şi spiritul legii ar căpăta alte valenţe în minţile aburite de fudulă megalomanie ale judecătorilor de astăzi, dacă spectrul judecăţii populare s-ar lăţi un pic peste inamovibilitaea nesimţirii lor ostentative. Mă tem, însă, că, preocupaţi să înghiţim minciunelele televizate ale unor pierde-vară supra-mediatizaţi, vom rămâne inerţi şi impasibili oricât de departe vor merge şi aceşti raptori ai bunăstării la care visăm mereu şi care, ca un fatidic făcut, ne este şparlită de fiecare dată de sub nas.