2012

Am găsit un articol pe Garbo şi mi-a plăcut. O să reiau câte lucruri din el aici şi o să adaug şi gândurile mele.
„Anul 2012 este cu siguranţă un an atipic, un an cardinal, un an cu o încărcătură extraordinară. În ciuda fluctuaţiilor haotice de energie, este foarte posibil să se realizeze o evoluţie spirituala a omenirii prin care condiţia spirituală tinde să se apropie de cea afectivă şi emoţională, iar dorinţele de natură imaterială cerinţele şi nevoile superioare spirituale să le înlocuiască pe cele materiale. Conform previziunilor maiaşe, planeta va renaşte într-o altă dimensiune spirituală, însă una mai elevată
. Planeta va trece într-o nouă fază a evoluţiei şi a dezvoltării sale cunoscută sub denumirea de Al Patrulea Destin.
Conform unor interpretări mai sumbre ale previziunilor maiaşe, schimbările vor fi pozitive pentru planetă, însă dezastruoase pentru rasa umană, pusă în pericolul dispariţiei ei. Aceste interpretări sunt însă nefondate. Dezastrele de proporţii colosale care pot ameninţa pământul şi umanitatea (inversarea polilor, coliziunea planetară, etc.) nu înseamnă însă distrugerea vieţii de pe pământ, ci evoluţia ei într-un grad mai înalt şi mai profund al existenţei spirituale. Nu vine sfârşitul lumii. Vine începutul transformării ei. Mariaşii au văzut ceea ce nouă ne scapă şi ne-au dat şanse pe care noi refuzăm să le vedem. În profeţiile lor, lumea existentă la momentul actual va fi substituită printr-una nouă, bazată pe iubire, unitate, integritate, solidaritate, comunicare şi înţelegere universală. La rândul lor, structurile mentale vor fi şi ele supuse transformării.
În viziunea maiaşilor, Marele Ciclu început pe 13 august, 3114 B. C. se va sfârşi şi va începe din nou pe 21 decembrie, 2012. La sfârşitul Marelui Ciclu, al Vârstei Lumii, umanitatea va urca încă o treaptă în dezvoltarea sa spirituală. Sfârşitul Marelui Ciclu nu echivalează cu distrugerea fizică a planetei. Dezechilibrul actual trebuie contracarat. Marele Ciclu este sinonim cu ştergerea unui nivel al conştiinţei umane care a încetat să mai servească nevoilor reale ale umanităţii. În acelaşi timp, sfârşitul anumitor ipoteze despre viaţă şi univers cultivate până acum va avea anumite consecinţe în domeniul social şi politic. Unii dintre noi le vor resimţi dureros şi trist. Alţii vor realiza însă că viaţa este un dar minunat şi că dominaţiile unuia asupra altuia înseamnă de fapt egalitate. Toate acestea au loc pentru a ne deschide ochii şi pentru a conştientiza că nu vrem aceste lucruri. Vrem de fapt evoluţia spirituală. De aceea ne-au fost date vieţile de pe pământ. Ceea ce trăim şi experimentăm acum trădează întuneric spiritual, spun maiaşii. Dar un timp al luminii şi al speranţei se poate aşterne peste umanitate atunci când soarele şi galaxia noastră traversează ecuatorul galactic pe 21 decembrie 2012.”

De pe Garbo

Mie acest articol mi s-a părut extrem de inspirator, relevant şi de bun simţ. Faţă de urletele paranoice ale unora care strigă din toţi rărunchii: „vine sfârşitul lumii!”, acest articol pare de un realism care vrea să readucă în prim plan înţelepciunea omului-creat pentru nemurire şi evoluţie. Arată că, dincolo de zbaterea noastră comico-tragică după realizare materială, există încă ceva. Ceva care dăinuie, ceva care înseamnă mult mai mult, ceva care ne reprezintă mult mai bine.
Ce părere aveţi? Despre articol şi despre 2012.