Afacerile cu proștii

 În urmă cu douăzeci de ani, afirmam că, "deși este mult mai simplu să trăiești de pe urma proștilor, pentru mine, faptul de a-i suporta este un efort care îmi depășește capacitățile". Credeam, atunci, că nu voi fi niciodată capabil să fac înțelegeri și afaceri cu proștii.

Ei bine, astăzi, deși nu mai fac decât foarte puține afaceri, ele sunt făcute exclusiv cu proști. Mă întristează s-o spun, dar fac afaceri doar cu persoane care sunt atât de proaste, încât, indiferent de cât de mult te implici în viața lor și încerci să le deschizi ochii, vor sfârși rău, cel puțin din punct de vedere financiar.

Întotdeauna mi-au plăcut afacerile pe termen scurt și am considerat că doi sau trei ani sunt îndeajuns pentru a crea un profit rezonabil și a merge mai departe. Am fost partener de afaceri cu diferiți antreprenori, de-a lungul vieții, iar experiența mea a fost un capital important în acele afaceri. Am investit bani și expertiză în imobiliare (construcții), zootehnie, industria lemnului etc., alături de oameni deștepți - căutam doar astfel de oameni -, care au avut succes în acele afaceri mici și datorită mie.

Ce s-a întâmplat în acești douăzeci de ani, așa încât, practic, nu mai există antreprenori deștepți cu care să colaborez? Ei bine, lăcomia și setea de a parveni i-a prostit pe cei mai mulți dintre foștii mei parteneri. 

Câteodată, atunci când vin la mine cu propuneri de afaceri fanteziste și absurde, stau și mă întreb cum de s-au prostit într-atâta, încât să nu țină cont nici măcar de principiile de abecedar ale investirii și antreprenoriatului? 

Concret, am un amic care, în domeniul zootehniei, avea afaceri finanțate din fonduri europene, nerambursabile, și care, câtă vreme a rămas în limitele rezonabile ale proiectelor de acest fel, fără să facă împrumuturi consistente pentru cofinanțări, a avut profit și a crescut financiar. Deunăzi, m-am trezit cu el că mă sună disperat că are nevoie de sume de bani, relativ mari, cu care să plătească... taxe financiare restante și penalități.

Am solicitat o întâlnire și, când am văzut ce făcuse și cum făcuse, mi-am dat seama că nu va reuși să rezolve problemele. I-am dat o sumă, asigurându-mă că am cum să o recuperez, însă știam că fac un lucru rău pentru el, dându-i o speranță falsă că s-ar putea redresa. I-am spus ce cred, cu sinceritate, și, evident, nu m-a luat în seamă.

După câteva luni a fost executat silit și eu abia am recuperat banii pe care îi aveam la el, după multă tevatură birocratică.

Ei bine, acesta este deja un tipar printre oamenii din jurul meu și sunt din ce în ce mai temător în a colabora cu foști parteneri. Par, dintr-o dată, de-a dreptul ageamii și nu reușesc să-și vadă nicidecum greșelile, persistând în ele, chiar și atunci când le "desenez" situația, arătându-le iminentul lor eșec. 

Fac, chiar în această etapă a vieții mele, o miniafacere cu un medic de familie privat, într-un domeniu paralel cu afacerea lui principală. Desigur, miniafacerea, pe care o administrez eu, funcționează rezonabil și facem un profit corect, raportat la investiții. Problema cea mare a medicului este cabinetul său personal, fiindcă, administrându-l prost, îl va falimenta în cel mult doi ani. I-am explicat și i-am spus că sunt îngrijorat, însă nu vrea sau nu poate să schimbe modul în care-și gestionează afacerea. 

Fac, în concluzie, afaceri cu proști și, în timp ce eu câștig câțiva bănuți, ei falimentează, distrugându-și viețile, oricât de mult încerc eu să îi avertizez și să îi ajut. Îmi pare un blestem personal, faptul că nu reușesc, în niciun domeniu, să îi determin pe apropiații mei să țină cont de experiențele mele și de cunoștințele mele și să se protejeze de eșec.

M-am înșelat cu privire la capacitatea mea de a suporta proștii și de a profita alături de ei, împreună cu ei. Pot să trăiesc de pe urma proștilor care nu au fost întotdeauna proști afaceriști.