Organizarea unei vieți întregi

Odată ce am conștientizat, cu mare jale, pe la vârsta de șapte ani, că sunt muritor, am început să mă întreb, serios: ce este de făcut cu viața mea limitată? S-a întâmplat într-o noapte, când am visat că bunica mea paternă murise... Văzusem oameni morți, căci obiceiul acela al purtării mortului pe străzi, într-un cortegiu funerar, până la biserică era (este) o practică comună, însă moartea îmi părea ceva străin mie și familiei mele. Li se putea întâmpla altora, nu nouă. 

Ei bine, visându-mi bunica iubită fără suflare, stafidită și galbenă la chip, precum morții duși la cimitir, cu preot, cruce și fanfară, mi-am dat seama că, vai!, toți "ne ducem", iar asta însemna că... și eu voi muri.

Din timpurile acelei triste revelații, am început să îmi pun problema organizării propriei vieți. Desigur, nu am ajuns la o soluție imediat, însă, pe la 18 ani și jumătate, atunci când m-am retras de la cel mai bun liceu din județul meu, fiind în clasa a XII-a, pentru a mă angaja, aveam, deja, extrem de bine structurat în minte planul meu de viitor. 

Ieri, am văzut un clip cu Denzel Washington, clip în care actorul, explicându-i cuiva filozofia sa de viață, îmi părea că mă citează pe mine și că mi-a copiat cumva ideile. 

"Învață, acumulează, dăruiește!", spunea el, arătându-le interlocutorilor modul general de organizare optimă a unei vieți. 

Învață, în prima parte a vieții, cu multă râvnă, și nu te opri din a căpăta noi cunoștințe și dexterități toată viața!

Acumulează material (financiar), punând în aplicare ceea ce ai învățat, în perioada maturității, atunci când forța fizică și creativitatea îți sunt la apogeu!

Retrage-te și bucură-te de viață, atunci când ai acumulat suficient!

La 18 ani, atunci când mi-am luat frâiele vieții în propriile mâini, aveam deja acest plan de viață:

1) acumulări teoretice și practice utile;

2) acumulări materiale, bazate pe acumulările teoretice, anterioare;

3) retragerea la "pensia" pe care mi-am realizat-o prin acumulările materiale.

Ei bine, sunt, de multă vreme, la "pensie" și, doar temporar, pentru că am văzut oportunități, am ieșit din confortul meu și am intrat în câmpul acumulărilor, pentru scurte perioade de timp, de la momentul în care m-am retras oficial.

Desigur, ambițiile mele de parvenire și de opulență ostentativă s-au spulberat în copilărie, exact în perioada în care mi-am realizat moartea inexorabilă. "La ce bun?", m-am întrebat, gândindu-mă că nu voi fi niciodată ahtiat după banii foarte mulți și notorietatea găunoasă pe care ei o aduc, de obicei, așa încât, având preocupări care îmi cresc enorm calitatea vieții cotidiene, duc o viață decentă și mă bucur din plin de ceea ce fac.

În concluzie, pentru cei care pornesc acum la drum și li se pare că viața este frustă, nedreaptă, abrazivă, lipsită de recompense: viața este exact așa cum o simțiți acum și nu se va ameliora de la sine. Învățați, cu disperare, să faceți bani! Studiați și vrute și nevrute, transpirând din greu și punând studiul înaintea oricărei alte preocupări, chiar dacă veți avea multe escapade și aventuri! 

Dedicați-vă muncii și fiți precauți cu investițiile de început! Banii câștigați sunt doar un instrument, ci nu un mijloc de a parveni și a fi ostentativi pe rețelele de socializare. Acumulați bani, investiți surplusul financiar cu riscuri mici, nu cheltuiți absurd, găsiți-vă moduri de deconectare și delectare care să nu vă devalizeze! Nu este nicio absurditate în afirmația că "adevărata fericire nu ține de bani".

Retrageți-vă repede din câmpul muncii și, înarmat cu un mod de viață cumpătat și cu deprinderi sănătoase, care vă aduc bucurie și echilibru, rămâneți, până la sfârșit, pe tărâmul în care faceți mult mai mult timp ceea ce vă place și mult mai puțin ceea ce este necesar! Dacă v-ați făcut temele în perioada acumulărilor teoretice, fiți fără grijă! Sunteți deja educat, aveți gusturi rafinate, puteți extrage fericirea din lucrurile aflate la îndemâna unui om modest și nu veți fi niciodată tentat de lux, de opulență, de ostentativă exhibare. Este un paradox verificat acela că, pentru a face bani mulți ai nevoie de multe și variate cunoștințe, însă, odată ce ai căpătat acele cunoștințe, îți dai seama că banii mulți nu-ți mai sunt nicidecum necesari.

Și, da, are dreptate Denzel Washington: modul acesta de a fi al unei persoane, odată retrasă din zona lui "trebuie să fac" în zona preponderentă a lui "îmi place să fac", este un dar pentru ceilalți, pentru cei din jurul acelei persoane. Notați-vă bine!