Caitlin Clark

Am văzut, din întâmplare, în urmă cu vreun an, un clip cu Caitlin Clark. Este vorba despre o jucătoare americană, profesionistă, de baschet, care a reușit cumva, de una singură, nu numai să facă baschetul feminin vizibil, dar să și expună mizeria neagră care acaparase, aparent inexorabil, ligile de baschet americane.

Caitlin are un șarm aparte, care îți atrage imediat atenția și vezi în ea o persoană normală, talentată și dedicată, care muncește enorm pentru a-și ridica standardele și a-și consolida evoluția sportivă.

Care e contextul baschetului feminin american și de ce Caitlin Clark este persoana care frânge jegoasa cutumă? Ei bine, de ani buni, ligile de baschet feminine americane sunt fiefuri grețoase ale bandelor de negrese agresive și vicioase, care fac parte din această toxică mișcare sau sunt susținătoare ale feminismului extremist și ale minorităților (homo)sexuale și care, practic, blochează pătrunderea și ascensiunea jucătoarelor albe și, mai ales, a celor care nu fac parte din aceste dezaxate comunități sexuale. 

Pentru mine, ar fi un calvar să privesc mastodonții aceia, masculinizați, cu fețe imobile, hidoase, de boxer alcoolic, mimând că joacă baschet și siluind, practic, orice subtilitate a acestui sport, pe care-l cunosc și pe care l-am practicat la nivel de amator. De altfel, absolut niciodată în viața mea nu urmărisem, integral, vreun meci de baschet feminin și râdeam copios când jihadiste ale feminismului extrem cerșeau plăți egale cu cele ale jucătorilor de baschet, deși baschetbalistele nu "vindeau" nici zece la sută din ceea ce reușea să realizeze, ca afacere sportivă, baschetul masculin. 

Era (este încă) situația unei cântărețe care nu vinde niciun bilet la spectacolele ei, dar vrea să fie remunerată ca și când ar fi avut publicul unei mari vedete, al lui Michael Jackson, de exemplu. De unde să iei banii ca să plătești... nimicul baschetbslistelor?! "De la săraci, mă doare-n...", ai primi, mintenaș, răspunsul cretinelor feministe.

Ce face Clark diferit și cum, fără militantism, a reușit să exhibe, în toată oroarea ei, și să răstoarne, parțial, toxica paradigmă a baschetului american și mondial? 

- Este albă și asta este cea mai mare ofensă adusă clicii infracționale a baschetului feminin american. 

- Joacă extrem de bine, având cifre statistice impresionante. 

- Este carismatică și jocul ei a adus în tribunele sălilor de baschet nenumărați spectatori. 

- A devenit un model inspirațional pentru întreaga umanitate și campionatul mondial, abia încheiat, desfășurat la Berlin și soldat cu victoria echipei feminine americane, a fost, pentru prima dată, extrem de urmărit, prin mijloacele de difuzare în masă, comparabil cu întrecerile sportive masculine. 

- Este heterosexuală și asta îi înnebunește pe dezaxații din baschetul feminin american. 

- Nu comentează critic, nu vituperează, nu polemizează cu nimeni, indiferent de cât de nedreptățită este.

Din nefericire, chiar și la acest turneu final de baschet feminin, deși interesul publicului s-a manifestat, explicit, pentru a o vedea pe Clark în teren, antrenoarea a ținut-o mai mult pe banca de rezerve, preferând să folosească aceleași mutre triste, care te fac să schimbi, instantaneu, canalul de televiziune și să-l dai dracului de baschet feminin.

Fiind ea însăși de culoare și dorindu-și nespus să arate lumii că "se poate fără Clark", imbecila antrenoare a echipei americane nu a înțeles că lumea întreagă nu dă (încă) doi bani pe baschetul feminin, însă este gata să plătească destul pentru a o vedea jucând pe această fată, care a răsturnat tiparele grețoase și toxice ale noului val de idiocrație comunistoidă care s-a prăvălit peste SUA și peste o mare parte a lumii.

Caitlin Clark m-a determinat până și pe mine - un sceptic înveterat - să cred că este posibilă o întârziere a căderii umanității în bestialitate și, pentru prima dată în viața mea, privesc, cu plăcere, meciurile de baschet feminin în care este lăsată să joace. Este, fără îndoială, o nesperată licărire de firesc într-un ocean de pervertire și alienare ale omenescului.

Joacă la echipa feminină Indiana Fever și, deși nu mă interesează dacă echipa ei câștigă sau pierde, îmi place mult să-mi investesc timp și emoție văzând-o performând. Dacă vă place baschetul și sunteți normali la cap și la trup, sunt convins că o veți adora pe această tânără.