Fobiile și teama justificată

Se folosește, foarte des, în vorbirea curentă, termenul "fobie" și este evident că mulți oameni nu înțeleg exact sensul acestui substantiv. Pe scurt - esențial -, fobia este o frică nejustificată, ilogică, lipsită de raționalitate. 

Spre exemplu, frica de spațiile deschise (agorafobia) este o reacție irațională a unei persoane care nu suportă să se afle pe terenuri largi, în afara casei sau camerei proprii. La fel, frica de spațiile închise, mici, înguste (claustrofobia) este teama irațională de încăperile mici sau foarte mici. Chiar dacă este greu de crezut, există un număr enorm de fobii reale, caracterizate prin reacții viscerale, incontrolabile și total iraționale, ale persoanelor, la anumiți stimuli și anumite situații. 

Iată o listă cu cele mai frecvente fobii, pe care mi-a furnizat-o, la secundă, Inteligența Artificială, însă lista acestor frici este mult mai mare și, dacă sunteți interesați, o puteți răsfoi pe Wikipedia:

Arahnofobia: Frica intensă de păianjeni și alte arahnide.

Acrofobia: Frica de înălțime, care poate provoca panică la etaje superioare sau pe poduri.

Claustrofobia: Frica extremă de spații închise, cum ar fi lifturile, tunelurile sau avioanele.

Glosofobia: Frica de a vorbi în public, fiind una dintre cele mai întâlnite temeri sociale.

Agorafobia: Frica de spații deschise sau de locuri din care plecarea sau ieșirea ar fi grea ori în care nu s-ar putea primi ajutor.

Aviofobia: Frica paralizantă de a zbura cu avionul.

Ofidiofobia: Frica de șerpi.

Cynofobia: Frica irațională de câini.

Tripofobia: Frica sau aversiunea față de modele cu găuri mici sau grupuri de cavități

Ei bine, preluând exprimări propagandistice, extrapolând și fiind în evidentă eroare de înțelegere a termenilor, există o largă categorie de descreierați care folosesc substantivul fobie alături de cuvinte care îl refuză logic, fiind în contradicție, în antonimie.

Gândiți-vă la doar două dintre aceste invenții aberante ale acestor oameni și, anume, la cuvintele compuse "homofobie" și "islamofobie", cuvinte care, deși sunt extrem de vehiculate, sunt niște construcții semantice absurde și niște non-sensuri abominabile.

Homofobia ar trebui să însemne "teama irațională de persoanele homosexuale" și este un cuvânt creat artificial, fără corespondent în realitate, pentru că aversiunea enormei populații a planetei față de pederaști și lesbiene nu conține în structura ei conceptuală frica față de acești oameni și, cu atât mai puțin, iraționalul, glandulara frică. Oamenii au, în general, dispreț, scârbă, greață, nemulțumire, dezaprobare, față de homosexuali și, interogați corect, au justificări rezonabile pentru aceste senzații și sentimente, care țin de rațiune, de educație, de înfrânarea impulsurilor animalice, de scopul biologic, de perpetuarea speciei, de idealul spiritual etc.. Nu iraționala groază că te va lovi un pederast sau o lesbiană cu poșeta peste mufă stă la baza idiosincraziei legate de homosexualitate, nu teama irațională că vei fi atacat și siluit de acești oameni, chinuiți de nevoile lor exotice, te face să-i privești cu dezaprobare și nemulțumire.

În ceea ce privește "frica irațională față de islamism/islamiști", sau așa-zisa "islamofobie", dacă ne gândim, doar câteva secunde, la șirul enorm de atrocități comise de adepții islamismului, în numele credinței islamice, atunci iraționali sunt cei care nu se tem și nu le este frică de islamism și de practicanții lui, oameni extrem de reactivi, agresivi, volatili. Frica de islam și de adepții lui este dureros de întemeiată și a o eticheta drept "fobie" este un act criminal, în accepțiunea mea, similar cu "apologia infracțiunii", crima prevăzută, până în 2014, de articolul 324, aliniatul 3, din Codul Penal Român anterior. („lăudarea în public a celor care au săvârșit infracțiuni sau a infracțiunilor săvârșite de aceștia”.)

Practic, nu orice aversiune față de un comportament al unei persoane, al unei entități, al unei țări, este fobie. Fobiile sunt frici teribile, nejustificate și nejustificabile rațional, care țin exclusiv de cel afectat de acest tip de temeri viscerale, de o disfuncție psihologică a acelui om. Altfel stau lucrurile cu temerile argumentate, raționale și, uneori, obligatorii, ținând cont de istoricul subiectului care generează aceste temeri și, categoric, nu ne aflăm în prezența unor fobii, atunci când nu avem niciun fel de frică față de subiecții în discuție (având alte sentimente) sau când suntem în fața unor reacții firești de frică, determinate de comportamentul periculos și de trecutul subiecților în discuție. Nu numai că nu ai o fobie, temându-te (fiind îngrozit și oripilat) de islam și islamiști, în general, dar ai obligația să ai această temere și să fii prevăzător, privitor la adepții islamismului, iar cuvântul "islamofob", prea des uzitat, este, cred eu, o monstruozitate lingvistică de un cinism criminal.

Acum, sintetizând cele expuse mai sus și aplicând teoria în cazul unei noi situații, credeți că fobia față de poporul rus ("rusofobia") există, sau este doar o altă struțo-cămilă lingvistică, precum sunt atâtea altele?