Mă întreb, an de an, văzând traiectoria comportamentului uman și tendința imbecililor de a aglutina și a acapara poziții de decizie și control ale vieților celorlalți, cât timp va mai dura până când socialismul modern se va instaura în lume și vom gândi în clișee și vom acționa strict, sub imperiul terorii ideologice, conform lozincilor găunoase emise de troglodiți promovați pentru că au vulve (naturale sau implantate,) nu sunt albi și se ard în zonele corporale neatinse, îndeobște, de razele de soare? Cât timp va mai dura până când competența - în orice domeniu - va fi declarată infirmitate sau infracțiune, iar idioțenia pură va deveni virtute, țel, deziderat final?
Cât timp voi mai putea înjura în agora, când există deja agore unde oamenii sunt distruși de sistemul idiocrat, dacă îndrăznesc să observe realitatea și să pună sub semnul întrebării lozincile absurde, ilogice, care au devenit limbaj comun, de lemn? Când mă voi trezi cu cenzorii în casa mea și îmi va fi cusută gura, ca să nu mai pot înjura imbecilitatea cățărată în vârful societății, precum râia în copac sau păduchele în frunte? Și, oare, doar gura îmi va fi cusută sau voi fi aruncat în întunericul temniței și mi se va șterge orice urmă a indezirabilei mele existențe?
Ce postez eu aici sunt gânduri atât de cosmetizate, încât, chiar dacă pot fi etichetat de către imbecili, deocamdată, nu pot fi tras la răspundere pentru ele și asasinat de sistemul în vârful căruia s-au cocoțat, însă, stau și mă gândesc: dacă aș posta texte brute, cu cuvintele mele exacte, tăioase și letale precum lamele de coasă, nealterate de eufemisme, oare nu s-ar răscoli puturosul orgoliu al proștilor și nu ar inventa, ad-hoc, o cange enormă și ruginită cu care să mă doboare din cer și să mă sfârtece? Oare nu s-ar înfuria animalic și, urlând grotesc, nu ar rupe bucăți de carne din mine, până aș fi fărâmițat în atomi și neantizat?
Sunt tentat să înjur brut orice prostie ideologică sfruntată și orice cretinoid potentat, doar ca să-mi demonstrez cât de malignă este infatuarea imbecililor care ne guvernează, profitând de majorități enorme. Democrația - puterea poporului - se face praf în era imbecilității pure și, fără un prag minim de înțelegere a realității, impus ca o condiție a exprimării unui vot politic, imbecilitatea va asasina competența și o va eradica. Inteligența personală, nativă sau dobândită, va deveni o crimă și va fi pedepsită crunt - este, deja, în prea multe locuri -, iar oamenii ca mine vor fi declarați criminali și vor fi închiși pe viață. Vom dispărea, fără explicații, așa cum dispăreau "dușmanii poporului" în era de teroare a comunismului și securității.
Dreptul la opinie - la propria strâmbăciune - va fi abolit și înlocuit cu strâmbăciunea imuabilă a proștilor congenitali și a celor care profită de pe urma lor. Idiocrația înflorește, ca un cancer agresiv, sub ochii noștri și nu avem cum să ne opunem.
De-asta, mă întreb cât va mai dura, oare, până când îmi va fi cusută, definitiv, gura și mi se va lua dreptul la strâmbăciune?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu